Până la urmă, avem nevoie de o companie aeriană de stat? De răspunsul la această întrebare depinde, de fapt, soarta Tarom. Compania aeriană a fost scoasă din nou la privatizare, Ministerul Transporturilor urmând să vândă un pachet de 20% din acțiuni prin listare la Bursa de Valori București (BVB).
Având în vedere că Tarom a mai avut o tentativă de privatizare în urmă cu zece ani, eșuată din lipsă de cumpărători, și a continuat să funcționeze, putem spune că răspunsul este da, avem nevoie de o companie aeriană de stat. Poate din motive de securitate aeriană (statul nu ar trebui să depindă de o companie străină atunci când are nevoie de un avion). În acest caz însă, compania nu ar mai trebui privatizată.
Compania Tarom a înregistrat, anul trecut, pierderi de 78,9 milioane euro, în creștere de la rezultatul negativ de 55 milioane euro din 2009. Operatorul deține o cotă de piață de 22,4% în prezent, o poziție de lider, pe care doar în 2009 a fost în pericol să o piardă. Teoretic, Tarom și-a îndeplinit obiectivele pentru 2010, adică și-a majorat numărul de pasageri de la 1,77 milioane în 2009 până la 2,19 milioane, a crescut intenția de utilizarea de către publicul tănâr (25-35 de ani) cu șapte puncte procentuale și s-a consolidat încrederea în brand cu trei puncte procentuale.
Problema este că pierderile au rămas, ceea ce înseamnă că listarea la bursă prin ofertă publică inițială nu va fi posibilă decât cu o dispensă specială. În mod normal, companiile care au consemnat pierderi în anii dinaintea proiectului de listare nu primesc aprobarea BVB.
Piața trece printr-o perioadă dificilă
De aici pornește și principala problemă a Guvernului atunci când ia decizia de privatizare parțială a unei companii. Nefiind vorba de investitor strategic, nu ai cu cine să negociezi un preț. Un investitor strategic cumpără o afacere pentru a o duce mai departe și pentru a face profit. Acționarii minoritari nu caută decât profitul obținut din creșterea cotației și din dividende. Două elemente greu de obținut când compania are pierderi.
Exemplul oferit de eșecul ofertei secundare de la OMV Petrom arată că investitorii se lasă greu convinși să cumpere o companie în care nu au încredere sau care pare prea scumpă. Mai degrabă vor fi atrași de ofertele secundare de la Transgaz și Transelectrica, acțiuni pe care le cunosc deja și care au un istoric de tranzacționare. Companii care vor avea și costuri mult reduse în cazul unei listări suplimentare comparativ cu Tarom. Pentru operatorul aerian și pentru CFR Marfă, un alt transportator cu pierderi mari, Ministerul Transporturilor va cheltui 22,2 milioane lei doar pentru întocmirea rapoartelor de privatizare.
Dintre companiile pe care Guvernul intenționează să le scoată la vânzare, cel mai mare succes ar trebui să îl aibă Romgaz. Un „Petrom“ al gazelor naturale, Romgaz este una dintre cele mai importante companii de pe lista stabilită de comun acord cu Fondul Monetar Internațional (pentru privatizare parțială sau totală, schimbarea managementului etc.) Romgaz a înregistrat, anul trecut, al treilea profit din România, cu un total de 155 milioane euro, în creștere cu 1% față de 2009, rezultat care indică o marjă de profit de 18%. Mare, dar obținută în condițiile în care prețul gazelor naturale este stabilit de stat, nu de piața liberă. Adică ar trebui să fie și mai mare.
„Vrem ca societățile cu capital de stat să nu mai fie un balast pentru economia României“, spune ministrul economiei și comerțului, Ion Ariton. Dorință transformată în obligație de acordul cu FMI. Numai că listarea, cu succes sau nu, a companiilor nu garantează un management capabil să transforme o societate cu pierderi într-una performantă. Un exemplu la îndemână este Oltchim.
Nuclearelectrica, Hidroelectrica, CFR Marfă, CFR Călători, CFR Infrastructură și Societatea Națională a Lignitului Oltenia sunt printre cele mai importante companii de stat care ar trebui să aibă management privat până la sfârșitul anului. Management care să găsească și cele mai potrivite soluții pentru eficientizarea companiilor. Indiferent cine va veni la conducerea acestor societăți, misiunea se anunță extrem de grea.
Din estimările referitoare la privatizarea companiilor profitabile, Guvernul ar trebui să încaseze mai multe miliarde de euro. Cum însă momentul este extrem de dificil pentru fuziuni și achiziții, un succes considerabil ar fi acoperirea cheltuielilor cu eficientizarea celor cu pierderi din banii obținuți pe pachetele minoritare la societățile cu profit.

488 mil. lei (116 mil. euro) este profitul net al Romgaz în primul semestru, dublu față de aceeași perioadă din 2010, când s-a ridicat la 225,7 mil. lei

Vrem ca societățile cu capital de stat să nu mai fie un balast pentru economia României. Ion Ariton, ministrul economiei