Agricultura profitabilă se poate face şi pe câteva mii de hectare dar şi pe unul singur, şi în asociere dar şi individual, şi din cultura vegetală dar şi din creşterea animalelor, şi cu investitori locali dar şi cu străini, şi la 20 de ani dar şi la sfârşit de carieră, şi din tehnologie dar şi din muncă cu folos. Agrointel a demonstrat asta anul trecut cu exemple cât se poate de concrete. Altele sunt lucrurile pe care le au în comun fermierii intervievaţi de Agrointel. Toţi au vrut să ducă treaba până la capăt indiferent de cei care le susurau în ureche că nu vor reuşi, toţi au fost gata să înveţe lucruri noi acolo unde nu se pricepeau şi toţi au ştiut de unde să înveţe. Nu în ultimul rând, toţi au fost dispuşi să-şi povestească experienţa, încât alţii să poată învăţa din greşelile lor. [Click pe nume pentru detalii] Arnaud Perrein lucrează câteva mii de hectare în judeţul Ialomiţa, din care o mare parte sunt cultivate cu porumb. Dacă are noroc, obţine producţii bune, dacă nu, e “nenorocire”. La porumb, de exemplu, în condiţiile unui sol mai slab cum lucrează el, producţia merge de la zero la 11 tone. Totuşi, media este dublă faţă de majoritatea vecinilor săi, motiv pentru care a fost ales preşedinte al Asociaţiei Producătorilor de Porumb din sudul ţării. “Vrem să ne vizităm unii pe alţii, să vedem ce tehnologii sau ce hibrizi se folosesc în diferite ferme şi ce rezultate au, să le schimbăm eventual. Numai astfel putem să găsim hibrizii care merg cel mai bine în anii proşti şi care să fie buni şi pentru industrie”, declară Arnaud Perrein. Taşcu Caraman, un fermier din Tulcea care administrează circa 3.200 hectare de teren agricol împreună cu un partener, a avut curajul să semene circa 2.600 de hectare – din cele 3.150 ha pe care le administrează – cu rapiţă, grâu şi orz. Deocamdată, culturile se prezintă bine, spune Caraman, care se fereşte să vorbească de efectele secetei din 2012 asupra producţiei de cereale. Una peste alta, despre 2012 spune că a fost un an greu, cu o producţie slăbuţă, mai degrabă de subzistenţă, dar tot are profit, mai ales că a strâns „cureaua”. Mai face multiplicare de seminţe, are şi un complex de creştere a berbecuţilor şi un abator autorizat. Ce merge bine? “E greu de spus, piaţa e diferită de la un an la altul, clima e cum e… de-aia facem atâtea activităţi, dacă nu merge una merge alta.” Dimitrie Muscă urmăreşte, în biroul său, patru plasme imense, pe care se transmit live imagini din ferme şi din cele 29 magazine în care se vând produsele din carne şi lactate produse la Curtici. Cum vede o neregulă, pune mâna pe telefon şi sună: “Am vorbit de două zile să aveţi mai multă marfă în vitrine”, apoi cere explicaţii şi dă alarmă de sancţiuni. Povestea începe în 1987. Inginerul agronom Dimitrie Muscă a fost numit preşedinte şi inginer şef la CAP “Lumea Nouă” din Curtici. În 1989, reuşea deja o performanţă: cooperativa a trecut de la cinci milioane de lei pierdere la nouă milioane de lei profit. După Revoluţie, inginerul s-a trezit în curtea CAP-ului cu majoritatea proaspeţilor proprietari de terenuri, foşti agricultori cooperatişti. “E păcat să se desfiinţeze CAP-ul nostru. Cu ce o să ne alegem fiecare? Cu o cărămidă din grajd pe care s-o ducem acasă? Vrem să rămânem în continuare în asociaţie, iar tu să ne conduci pe mai departe, că ai făcut treabă bună până acum”, i-au spus oamenii. Astăzi, asociaţia are cea mai mare productivitate din ţară şi afaceri de 10 milioane de euro pe an. Mai mult, pe agrointel.ro