Mai bine de jumătate din cele 8,8 milioane de locuinţe din România beneficiază de o sursă proprie de încălzire. De asemenea, peste 50% din clădirile individuale ale ţării sunt amplasate în mediul rural, unde încălzirea cu lemne este încă preponderentă. Totuşi, numărul locuinţelor care folosesc gazul ca sursă primară de încălzire poate fi estimat la aproape patru milioane. Chiar dacă liberalizarea preţului gazelor, care ar trebui să aibă loc la 1 aprilie, va fi amânată, ea tot se va întâmpla până iarna viitoare, la presiunea producătorilor de gaze şi a Comisiei Europene. Marii furnizori de gaze, E.On şi Engie, spun că liberalizarea va conduce la o majorare cu 45% a facturilor la încălzire.

În prezent, mai bine de un sfert dintre proprietarii de locuinţe din România sunt nevoiţi să împrumute bani sau chiar să facă un credit pentru a plăti factura la încălzire, se arată într-un studiu extins la nivel naţional şi la toate tipurile de încălzire, realizat de compania americană Honeywell. Din acest grup de români, 5,8% spun că se confruntă frecvent cu această situaţie. Scumpirea gazelor va accentua semnificativ situaţia actuală.

„Lumea va începe să fie mai atentă cum gestionează consumul termic pentru că facturile vor exploda după liberalizarea preţului la gaze. Cred că va creşte interesul pentru instrumente de control a căldurii. În urmă cu zece ani, nimeni nu se gândea să îşi termoizoleze casa şi am avut ierni mai grele decât avem acum. Astăzi, treci cu maşina prin sate şi observi că toată lumea îşi termoizolează casele. Orice criză înseamnă căutarea de noi soluţii“, spune Emilia Cerna Mladin, preşedinte al Asociaţiei Auditorilor Energetici pentru Clădiri din România.

Cauza certurilor

Povara facturilor la încălzire nu este un fenomen specific românesc. Peste un sfert (26%) dintre polonezi şi 25% dintre unguri au fost nevoiţi să împrumute bani de la familie, prieteni sau bănci pentru a plăti facturile la încălzire. Mai bine stau slovacii, unde procentul este de 11%, şi cehii, cu 9%, mai arată studiul Honeywell.

Consumul ineficient de combustibil duce la certuri de familie legate de temperatura din locuinţă. Astfel, 28% dintre proprietarii polonezi care nu locuiesc singuri sunt implicaţi în conflicte în cadrul locuinţelor proprii legate de temperatura din casă, la fel ca 27% dintre cei din Ungaria, 21% dintre cei din România, 20% dintre cei din Republica Cehă şi 19% dintre cei din Slovacia.

Un procent de 40% dintre români sunt forţaţi să pună costul încălzirii mai presus decât confortul locatarilor. În ciuda faptului că 58% dintre români sunt preocupaţi de faptul că facturile la încălzire sunt ridicate sau foarte ridicate, mulţi nu iau nicio măsură pentru a-şi gestiona cheltuielile cu căldura.

Majoritatea românilor (59%) nu pot să regleze temperatura în fiecare cameră din locuinţele proprii şi 57% din grup ar dori să poată face acest lucru. Dintre cei care au această posibilitate, 40% nu o folosesc deoarece o consideră prea dificilă sau consumatoare de timp.

Mladin consideră că românii „sunt responsabili pentru cea mai mare parte din risipa de energie“. Ea mai explică faptul că, în România, clădirile se proiectează pentru a asigura o temperatură de confort la interior de peste 20 de grade Celsius, în timp ce în ţările occidentale, instalaţiile sunt dimensionate pentru o temperatură optimă de 18 grade Celsius. „În Belgia au 16-17 grade Celsius în casă la propria lor alegere, dar stau îmbrăcaţi. Noi nu vrem să stăm îmbrăcaţi în casă“, spune ea.

Eliminarea pierderilor

O metodă de reducere a risipei de căldură este echiparea centralelor termice cu dispozitive inteligente de control al căldurii, despre care producătorii lor spun că duc la economii de până la 40% din costul facturilor.

„Un termostat costă circa 2.000 lei şi investiţia se poate recupera în circa doi ani, cu o rată de economisire de 30-40%. Totuşi, centralele de apartament trebuie dimensionate corect. Nu trebuie pusă o centrală de 28 kW într-un apartament cu trei camere, pentru că o să funcţioneze tot timpul în sarcină parţială, la un randament foarte prost“, explică preşedintele Asociaţiei Auditorilor Energetici.

Ea spune că centralele termice cu gaz au ajuns foarte populare în România după ce costul gigacaloriei din sistemul de termoficare s-a dovedit „nejustificat de mare“. Astăzi mai sunt 1,24 milioane de apartamente racordate la sistemul centralizat de încălzire, potrivit celor mai recente date colectate de Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice (ANRSC).

Pentru aceştia din urmă, instalarea unei centrale termice de apartament poate fi avantajoasă chiar şi în perspectiva scumpirii facturilor la gaz. Datele ANRSC arată că preţul mediu al gigacaloriei facturat către populație în sistemul centralizat este de 221 de lei. Prin comparaţie, o centrală termică în condensare produce o gigacalorie la un preţ de 163 de lei, potrivit furnizorului de echipamente pentru încălzire Ariston Thermo România. La un calcul simplu se constată o reducere de până la 26%.

În cazul unui apartament cu două camere, pe parcursul unui an, consumul este de 7 Gcal, potrivit estimărilor Ariston Thermo România. Astfel, costurile de încălzire şi apă caldă anuale ajung în sistem centralizat, în medie, la 1.547 lei, cu peste 400 lei mai mult faţă de costurile atinse prin folosirea unei centrale termice de apartament, unde facturile cumulate ajung la 1.140 lei.

Cât costă centrala

Montarea unei centrale termice costă circa 7.000 de lei în cazul unui apartament cu două camere şi poate urca la 10.000 de lei pentru un apartament cu trei camere. În acest preţ intră costul cu debranşarea, care poate ajunge la 1.100 lei, contravaloarea proiectului cerut de furnizorul de gaz, alţi circa 1.800 lei, achiziţia unei centrale în condensare, care costă circa 3.000 lei, manopera instalatorilor, între 1.400 lei şi 2.000 lei, şi ţevile pentru instalaţie care urcă la 3.000 lei pentru cele din cupru (la un apartament de 60 mp). Mai trebuie radiatoare şi autorizaţia de funcţionare.

Aceste costuri sunt descurajatoare pentru mulţi români. Dacă ar fi să facem un calcul privind amortizarea investiţiei doar din economia realizată în comparaţie cu sistemul centralizat de încălzire, rezultă că banii s-ar recupera în 17,5 ani. Un termen nu foarte atrăgător, în ciuda beneficiilor aduse de confort şi independenţă.

Termoizolare cu bani europeni

Repartitoarele de cost sunt singurele dispozitive de reglare a căldurii aflate la îndemâna celor racordaţi la sistemul de termoficare, însă Mladin spune că acestea nu rezolvă problema controlului încălzirii, pentru că în lipsa unui nivel minim de încălzire al locuinţelor, căldura trece prin pereţii comuni ai blocurilor. Ea sugerează folosirea surselor de energie solară.

„Primăriile, dacă tot au băgat atâţia bani publici în măsuri proaste, ar putea să îndemne la utilizarea panourilor fotovoltaice, măcar pentru iluminatul pe scara blocurilor“, mai spune aceasta.

Prioritatea autorităţilor rămâne, însă, reabilitarea termică a blocurilor vechi. Programul a condus la termoizolarea a numai 1.652 de blocuri de locuinţe, formate din peste 62.000 de apartamente. Pentru realizarea acestor lucrări, statul a scos din buget circa 120 mil. euro. Dată fiind contribuţia de 50% a statului în programul de reabilitare, costul lucrărilor a fost dublu. Totuşi, cele mai multe blocuri au fost reabilitate termic din fondurile proprii ale românilor sau cu bani de la bugetul local al primăriilor. Astfel, tabloul general arată că abia 3% din cele circa 85.000 de blocuri construite până în 1990 au trecut prin programul de reabilitare termică.

Ministerul Dezvoltării estimează că va finanţa în acest an reabilitarea termică a circa 6.000 de apartamente, dublu faţă de rezultatul din 2016. Chiar dacă bugetul alocat acestui program ajunge pentru 70% din volumul propus, ministerul se bazează pe atragerea de fonduri europene, o practică ocolită până acum de primării. Ministerul a adunat 192 de proiecte pentru activităţi de eficienţă energetică susţinute pe bani europeni, în valoare de 335,56 mil. euro. Suma este aproape dublă faţă de toţi banii cheltuiţi pe blocurile reabilitate termic în ultimii opt ani prin programul susţinut de stat.

Pe cât de necesară, termoizolarea nu rezolvă decât parţial problema costurilor cu încălzirea. Specialiştii spun că soluţia stă în schimbarea comportamentului românilor.