În articolul anterior am analizat strategia companiilor active în România cu venituri peste un milion de euro din perspectiva obținerii randamentelor pentru acționarii acestora. Concluzia principală a fost aceea că aproape două treimi din randamentul capitalurilor investite de acționari este generat prin îndatorarea companiilor (efectul de levier). Elementele interne care depind de managementul companiilor, respectiv rotația activelor (capacitatea acestora de a genera venituri) și profitabilitatea operatională a vânzărilor, au contribuit sub 10% la formarea randamentului capitalului oferit acționarilor!  În acest context, probabil că mediul de afaceri românesc este cea mai expresivă ilustrare a strategiei „de a face bani cu banii altora” (așa numitele „afaceri evreiești”).

În acest articol mi-am propus să observ în ce măsură vârstă acționarilor și a companiei influențează acest fenoment, respectiv strategia prin care companiile mari generează randamente investitorilor. Subiectul are implicații foarte importante, atât pentru acționari (pentru evaluarea maturității propriei companiei), creditori (pentru evaluarea sustenabilității pe termen lung a companiei creditate), furnizori (pentru aprecierea echilibrului și echității din tranzacțiile comerciale) și angajați (pentru a realiza dacă lucrează într-o companie cu perspective viabile pe termen lung). Și de această dată, analiza se concentrează asupra tuturor companiilor active în România care au înregistrat venituri peste un milion de euro pe parcursul anului 2016. Mai exact, 27.577 de companii care reprezintă o pondere numerică de 4% din totalul mediului de afaceri, dar care concentrează 84% din totalul veniturilor înregistrate de toate companiile active în România, 61% din totalul locurilor de muncă, și 74% din nivelul activelor imobilizate corporale (investiții pe termen lung reflectate în terenuri, construcții, utilaje și echipamente). Practic, aceste companii reprezintă nucleul investițional, social, financiar și fiscal (prin intermediul veniturilor, contribuțiilor sociale și taxelor plătite la bugetul de stat) din România. Din acest motiv, aceste companii sunt cele mai reprezentative din perspectiva strategiei investiționale și a randamentului financiar pentru firmele mari.

În general, cu cât compania și acționarii acesteia înregistrează o vârstă mai înaintată, cu atât se observă mai mult preferința pentru finanțare internă, o creștere a eficienței investițiilor și o reducere a presiunii fiscale și financiare. De cele mai mult ori, în spatele acestei structuri financiare conservatoare. În acest context, România înregistrează cea mai ridicată vârstă medie a acționarilor companiilor cu venituri peste un milion de euro prin comparație cu țările (relativ) similare din regiune. Acest lucru este important deorece aproape doi din trei acționari ai acestor companii sunt și administratorii firmelor respective, jucând un rol central în managementul companiilor și definirea strategiei pe termen mediu-lung.

 

Concluzionând, observăm că aproape jumătate dintre companiile esențiale din România  sunt embrionare (sunt înființate după anul 2005 și au o durată medie de viață sub 10 ani), majoritatea acționarilor acestora au o vârstă destul de înaintată (vârstă medie a acestora fiind de 50 de ani, mult peste media înregistrată în țări similare din regiune) în condițiile în care peste două treimi dintre aceștia sunt și administratorii firmelor respective. 

Articolul integral poate fi accesat pe iancuguda.ro

Acest articol a fost publicat in numărul 26 al revistei Capital, disponibil la chioșcuri în perioada 2 – 8 iulie