Banca Națională a României (BNR) a făcut un studiu în premieră asupra evoluției economiei românești din ultimii 20 de ani, o cercetare exhaustivă pe baza datelor micro. Timp de un an a fost prelucrată baza de date din perioada 1994 – 2014, mai exact circa două miliarde de înregistrări statistice reprezentând bilanțurile și conturile de profit și pierdere ale tuturor firmelor, creditul luat de fiecare companie de la bănci, IFN-uri sau nerezidenți, comerțul exterior și altele. Studiul este foarte important și în ideea că evoluțiile macro, care reprezintă baza pentru politicile economice, sunt generate doar de o minoritate de companii (cele mari), iar perioada pornește de la 1994 deoarece a fost anul începerii unui nou ciclu economie și evită anii 1990-1992 când PIB-ul a scăzut puternic înaintea noului ciclu.

Forța unei economii de piață stă în puterea companiilor mici și mijlocii, care reprezintă principalul angajator și furnizor de valoare în PIB. Chiar dacă marile firme și corporații angajează zeci de mii de oameni într-o singură entitate și virează sume semnificative în buget, IMM-urile sunt cele care susțin majoritatea populației și a bugetului de stat. În cei 20 de ani luați în calcul în studiu, numărul de firme s-a dublat, de la 300.000 până la 600.000 (cifră la care ne aflăm și în prezent). Ritmul de creștere a fost pozitiv în aproape toți anii, însă stagnează la 0,6 milioane din 2009. Din păcate, numărul de companii la mia de locuitori este mult sub media Uniunii Europene, mai exact 22 de firme la 1.000 de locuitori față de 43 de firme cât este media UE.

Nu doar numărul redus de companii ne dă explicația PIB-ului mic față de restul UE, ci și ponderea din total a firmelor cu capital negativ, adică firmele care nu își pot acoperi datoriile cu activele proprii. În 1994 erau înregistrate 29.000 de companii cu capitaluri negative, adică mai puțin de 10% din total, iar în 2014 numărul a ajuns la 285.000, adică 48%. La fel indicatorul VAB (valoarea adăugată brută), care este un criteriu de convergență reală, creat în analogie cu indicatorul PIB/locuitor, ne arată că forța companiilor din țara noastră este la 42% față de cel european, adică 126.000 de euro față de 300.339 eurp. Cifrele ne arată că ar fi suficientă înjumătățirea numărului de firme cu capitaluri proprii negative pentru a majora indicatorul VAB la 61% din media UE. La nivelul lui 2014 (ca și în prezent), doar 29.000 de companii se pot compara cu media UE la indicatorul VAB, în timp ce 87% din totalul firmelor generează mai puțin de 2% din respectiva medie. Și implicit din PIB.

Se cuvine o precizare. Companiile care nu contează pentru PIB, sunt totuși importante pentru populație. Chiar dacă au capitaluri negative, multe dintre acestea activează în zona gri a economiei. Cel mai des își ascund o parte din venituri pentru a plăti angajații parțial sau total la negru și pentru a înregistra un profit nefiscalizat. Însă cea mai mare parte a acestor bani „negri“ se întorc în economia reală sub formă de taxe și impozite (TVA, impozite pe bunuri etc.) și susțin atât nivelul de trai, cât și bugetul de stat. Este o supapă care a permis gospodăriilor să trăiască mai bine decât în statistici și a ținut în viață companii care ar fi fost, în mod normal, falmentare.

Recapitalizare și high-tech

Totuși, dacă sintetizăm întreaga ac­ti­vitate a firmelor din perioada 1994-2014, rezultatul net este pozitiv. „Este un rezultat obținut în condiții ridicate de incertitudine, marcate de procesul tranziției la economia de piață, proces care a creat și oportunități ce nu se întâlnesc în economiile dezvoltate“, notează autorii studiului, respectiv Florian Neagu, Florin Dragu și Adrian Costeiu. Problema este că valorile medii favorabile sunt înregistrate doar de o minoritate de firme, nu de majoritatea companiilor, iar profitul net a fost obținut pe fondul unor pierderi în creștere, de la 13 miliarde lei în 1994 până la 42 miliarde lei în 2014.

Recapitalizarea este una dintre soluțiile pe care studiul le găsește ca fiind de bun simț, nu extraordinare. O recapitalizare care ar trebuie să vină în primul rând prin utilizarea mai amplă a fondurilor europene, apoi printr-un sistem fiscal care să încurajeze acționarii să își susțină propria companie, inclusiv prin convertirea automată a datoriilor către acționari în părți sociale, și nu în ultimul rând prin intermediul băncilor, care ar trebui să își îmbunătățească capacitatea de a identifica proiectele viabile din economie.

La fel de important ar fi ca intrarea și ieșirea firmelor din economie să se realizeze cât mai ușor, mai ales în condițiile în care majoritatea companiilor de la noi au trecut de „prima tinerețe“, adică sunt mai vechi de șapte ani. Dar aici este nevoie de implicarea autorităților, nu este suficientă dorința antreprenorilor. De asemenea, ar trebui încurajată înființarea de firme din sectoare high-tech și „knowledge intensive services“, adică societăți care produc plus-valoare mare. În prezent, ponderea acestor firme (sectoarele „medium high-tech“ și „high-tech“) s-a păstrat constantă la 1%, iar contribuția lor la producerea VAB a scăzut de la 10% în 1994 până la 8% în 2014.

42% dintre activele companiilor sunt deținute de firme cu sediul social în București, ceea ce indică o polarizare regională puternică

În două decenii postdecembriste, numărul firmelor s-a dublat, IMM-urile au căpătat rol majoritar în detrimentul corporațiilor, capitalul privat a luat locul celui de stat, iar firmele străine au ajuns să aibă aproximativ aceeași contribuție la generarea de valoare adăugată ca și firmele cu capital privat autohton.
Studiu realizat de Florian Neagu, Florin Dragu și Adrian Costeiu

Autor: AUREL DRĂGAN