PIB-ul a crescut în 2013 cu 3,5% faţă de anul anterior, înregistrând, astfel, al treilea an consecutiv pe plus. Potrivit Băncii Naţionale, investiţiile străine au ajuns anul trecut la 2,7 miliarde de euro, cu 27% mai mult decât în 2012. Rata inflaţiei a scăzut la un nivel- record, de numai 1,55% pe an. În timp ce exporturile au atins în 2013 un nivel-record, de aproape 50 de miliarde de euro, valoarea lor majorându-se cu circa 10% faţă de 2012.

Aparent sunt motive suficiente pentru a cataloga drept pozitivă politica economică a guvernului Ponta. Iar premierul nu a ezitat să o facă. „Vreau să salut faptul că suntem pe primul loc în UE la creștere economică și să mulțumesc tuturor celor care, în țara noastră, au muncit pentru ca aceste rezultate să apară. Este un trend pozitiv pe care în mod sigur trebuie să îl păstrăm în perioada imediat următoare“, a declarat el. Asta deşi mulţi experţi pun sub semnul întrebării cifrele oficiale. „Un rezultat atât de apropiat de ritmul potenţial de creştere de 4% nu ar fi putut să fie acompaniat de o reducere a inflaţiei atât de amplă, justificată şi justificabilă prin menţinerea unui deficit de cerere important“, explica analistul economic Lucian Isar.

Citiți și: Cât de competitivă este economia României

Ponta s-a mai mândrit şi cu faptul că salariul mediu net a ajuns, în ianuarie 2014 (ultima lună pentru care există informaţii), la 1.625 de lei comparativ cu 1.553 de lei, cât era acesta în momentul instalării sale la guvernare. Fără a spune însă că, din cauza deprecierii cursului de schimb, leafa medie a crescut în această perioadă cu doar patru euro (de la 355 la 359 de euro). Mult mai puţin vorbeşte însă Victor Ponta despre numărul şomerilor, care este azi cu 100.000 mai mare faţă de momentul în care a venit la putere. Despre ritmul încă susţinut în care companiile intră în insolvenţă. Sau despre faptul că atât de mult lăudata creştere economică nu se prea vede în buget.

Oglinda economiei

Încasările totale ale statului, de pildă, s-au majorat anul trecut cu 3,6% comparativ cu 2012. Dacă luăm în calcul şi rata inflaţiei, de 1,55%, rezultă că, de fapt, veniturile bugetare au scăzut. Lucru recunoscut şi de statisticile oficiale – de la 32,9% din PIB în urmă cu doi ani am ajuns la 32% din PIB în 2013. Cele mai mari scăderi s-au înregistrat la veniturile nefiscale (-0,4% din PIB) şi TVA (-0,3% din PIB).

Şi în primele două luni din 2014 bugetul dă semne că are probleme în continuare. Veniturile au crescut cu 4,1% faţă de aceeaşi perioadă a lui 2013 (adică, din nou, avem de-a face cu o scădere în termeni reali, de la 4,7% la 4,6% din PIB). Dacă încasările din TVA, accize sau CAS au avut evoluţii modeste, cu plus 3%-5%, încasările din impozitul pe venit au scăzut cu 5,2%, veniturile nefiscale s-au redus cu 13,5%, iar sumele primite de la UE în contul plăţilor efectuate sunt cu mai mult de 25% mai mici în ianuarie-februarie 2014 faţă de aceleaşi luni ale anului trecut. În acelaşi timp, au crescut semnificativ cheltuielile cu bunuri şi servicii (cu 15,6%) şi subvenţiile (cu nu mai puţin de 52%). Cu alte cuvinte, sunt semne că restricţiile bugetare impuse instituţiilor publice s-au mai relaxat (spre fericirea firmelor abonate la contracte cu statul), iar administraţia locală a primit undă verde la ajutoare cu substrat electoral. Guvernul nu a uitat de deficitul bugetar, aşa că pentru a nu ieşi din ţinta agreată cu creditorii internaţionali a tăiat fără milă din bugetele de investiţii. În 2012, acestea scăzuseră deja cu 4%, în 2013 şi-au continuat diminuarea (-4,1%), iar în primele două luni ale lui 2014 s-au prăbuşit faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut (-24,3%).

Citiți și: Dezastru bancar în România: Creditele neperfomante s-au dublat în ultimii patru ani

Cum se traduce în economia reală filosofia bugetară a cabinetului Ponta? Simplu: şantiere părăsite, firme în dificultate, mii de oameni trimişi în şomaj. „Avem mai multe contracte în derulare cu instituţii publice şi în absolut toate avem probleme cu finanţarea. A trebuit să oprim lucrul şi să trimitem o bună parte din angajaţi acasă. Când am stabilit preţul cu care am participat la licitaţie ne-am făcut nişte calcule, iar acum totul s-a dat peste cap, astfel încât probabil vom ieşi pe pierdere“, spune Tudor P., directorul unei firme de construcţii din Timişoara.

Avalanşă de impozite

Ceea ce ar fi ironic, dacă nu ar fi de-a dreptul tragic pentru mulţi contribuabili, este că evoluţia proastă a încasărilor la buget vine după ce, în primii doi ani de guvernare, cabinetele conduse de Victor Ponta au introdus sau majorat peste 35 de taxe şi impozite. Printre cele noi se numără impozitul pe veniturile din agricultură, CAS pentru chirii şi arendă, taxa pe construcţii speciale („taxa pe stâlp“) sau acciza suplimentară la carburanţi. La capitolul majorări intră numeroase accize, dar şi taxele locale.

Totul s-ar fi putut evita (ba mai mult, am fi putut asista la scăderi de impozite) dacă autorităţile şi-ar fi făcut treaba, crede deputatul democrat-liberal Andreea Paul: „Românii pierd anual 10 miliarde euro la bugetul de stat din cauza faptului că statul nu colectează corect TVA, ci o lasă în buzunarele infractorilor. În realitate, statul încasează acum din taxa pe valoarea adăugată echivalentul unei TVA de 13% colectată corect.“

La rândul lor, investitorii străini ameninţă că ar putea să-şi facă bagajele din cauza politicii fiscale a Guvernului. „Lipsa de consultare în ceea ce priveşte adoptarea unor noi taxe va conduce în mod cert la menţinerea opiniei conform căreia mediul fiscal românesc este dominat de o lipsă acută de predictibilitate atât de necesară proceselor de planificare investiţională pe termen mediu şi lung, generând mai departe o reconsiderare a poziţiei pe piaţa autohtonă din partea investitorilor, în sensul redirecţionării investiţiilor prezente şi viitoare în jurisdicţii care oferă o anumită stabilitate fiscală, cel puţin pe termen scurt şi mediu“, a precizat Consiliul Investitorilor Străini într-un comunicat de presă.

Haos la Palatul Victoria

Dincolo de politica fiscală rapace, guvernele conduse de Ponta s-au mai remarcat prin ceva -m ulte decizii controversate au fost anunţate, apoi amânate sau chiar anulate fără ca publicul să primească explicaţii credibile, în timp ce altele au fost luate peste noapte, chiar dacă premierul sau vreun alt oficial se juraseră cu puţin timp înainte că nu vor fi adoptate. Din prima categorie fac parte impozitul forfetar pentru anumite activităţi economice (anulat), acciza suplimentară la carburanţii auto (amânată cu trei luni), proiectul autostrăzii Piteşti-Sibiu (care, după ce a fost tras pe dreapta sub diverse motive timp de doi ani, a redevenit brusc prioritar), pachetul de legi pentru reforma sănătăţii (amânat sine die) sau proiectul Roşia Montană.

Click pentru mărire

Tot bile negre primeşte premierul şi pentru modul în care a gestionat privatizările eşuate ale Oltchim şi CFR Marfă, dar şi pentru modul în care şi-a selectat subalternii. De la cei acuzaţi de probleme la CV sau de plagiat la cei cu dosare penale pe rol (ministrul transporturtilor, Relu Fenechiu, fiind condamnat la cinci ani de închisoare în primă instanţă pe când se afla încă în funcţie).

Dar poate cea mai mare problemă a lui Ponta este credibilitatea externă. Când una spui la Washington şi alta faci la Bucureşti, când te mândreşti cu o fotografie în care apari alături de Victor Ianukovici şi un demnitar nord-coreean, când predici parteneriate strategice cu Rusia şi China cu puţin timp înainte de invadarea Crimeei, nu mai poţi să aştepţi să te mai ia cineva în serios în Occident.

 

 0,53 milioane de şomeri are în prezent România, cu peste 100.000 mai mulţi decât în aprilie 2012. În condiţiile în care am ieşit de mult din recesiune

 

4 euro. Cu atât a crescut salariul mediu net pe economie în cei doi ani de când social-democraţii şi aliaţii lor s-au instalat la guvernare