«România este acum într-un moment extraordinar din punct de vedere economic (…) şi singurii care pot strica aceste lucruri extraordinar de bune care se pot întâmpla în economie sunt oamenii politici şi sper să nu o facem», a declarat prim-ministrul, după ce Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) a anunţat începerea urmăririi penale împotriva sa, acţiune pe care el a catalogat-o drept o încercare a opoziţiei de a răsturna guvernul.

În declaraţiile făcute după ce mandatul său a devenit incert, Victor Ponta a invocat în sprijinul său promisa reducere de taxe din proiectul Codului fiscal, aflat în parlament, reducerea TVA la alimente de la 24% la 9% prin ordonanţă de urgenţă în vigoare de la 1 iunie şi creşterea economică din primul trimestru. În ce măsură se justifică afirmaţiile sale, cât de mult depinde economia de Palatul Victoria? Din păcate, mediul investiţional nu poate fi insensibil la mutările politice şi, mai ales, la o criză prelungită. Totuşi, contextul nu este atât de grav, iar experienţe similare au demonstrat că percepţia asupra problemelor politice, apărute în diferite momente, nu este atât de gravă încât să dezechilibreze economia. „Credem că guvernul Ponta ar putea să supravieţuiască acestor evenimente, având în vedere că PSD nu pare să aibă pregătit un succesor pentru premier. Cu toate acestea, pe fondul incertitudinilor politice şi a posibilităţii alegerilor anticipate (după cum sugerează Opoziţia), presiunile de depreciere asupra leului ar trebui să persiste, în contextul în care nici ştirile venite din Grecia nu au fost pozitive“,arată un raport al analiştilor ING.

Mai periculoase decât reacţiile imediate ale monedei naţionale ar putea deveni deciziile unui om politic care nu mai are nimic de pierdut şi care, pentru a-şi asigura supravieţuirea, ar recurge la măsuri populiste care ar distorsiona climatul investiţional şi ar risipi banii publici. Un experiment de acest fel a avut loc în 2008, iar consecinţele, agravate de criza financiară, au fost suportate câţiva ani.

Pe de altă parte, constatarea prim ministrului că economia dă semnale optimiste este corectă. „După şase ani, PIB-ul real a ajuns la nivelul maxim din 2008 în trimestrul I din 2015. Dacă nu o să existe revizuiri ulterioare, putem spune că, statistic, am trecut de perioada de criză. Aceasta este o descriere mai aproape de adevăr. Poveştile despre „cea mai și cea mai“ nu îşi au rostul“, notează analistul economic Florin Cîţu, precizând că „de fapt, observăm aceeaşi performanţă la ţările din jur. Excepţie pozitivă Polonia, excepţie negativă Slovenia. Nimic special în cazul României. Rămâne cea mai săracă ţară din UE alături de Bulgaria“. Există un merit al guvernului în această evoluţie?“ Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem este: cât putem să ne bazăm pe creştere stimulată doar din consum stimulat de creşterea salariului minim şi a salariilor din sectorul bugetar? Este nevoie de investiţii din sectorul privat, dar încă lipseşte încrederea în politicile economice“, concluzionează analistul economic. Rezultă că guvernul contribuie doar la creşterea consumului, prin decizii administrative, în timp ce creşterea robustă bazată pe investiţii private se lasă aşteptată pentru că acelaşi guvern nu are politici economice care să trezească încrederea. Nu este deloc surprinzătoare această situaţie, având în vedere degringolada creată de Ministerul de Finanţe în ultima jumătate de an, prin acţiunile în forţă, nejustificate şi apoi oprite ale Antifraudei Fiscale, prin modificările repetate ale legislaţiei caselor de marcat, impozitării bacşişului şi ale altor acte, prin declaraţii publice netranspuse în acte normative care au sporit confuzia. Haosul legislativ şi procedural s-a suprapus unei tradiţionale neîncrederi a mediului de business în capacitatea guvernelor de a-şi duce până la capăt promisiunile, în special cea privind relaxarea fiscală, dar şi unor evenimente care au creat perplexitate: arestarea ministrului de finanţe Vâlcov, care a moşit Codul fiscal, sau anunţul că premierul este urmărit penal.

Marea miză: Codul fiscal

Argumentul cel mai solid al premierului în menţinerea sa la putere este reducerea de taxe. Aprobarea Codului fiscal în Parlament până la sfârşitul lunii iunie, când se încheie actuala sesiune parlamentară, a fost reiterată de Victor Ponta pe 10 iunie, după ce fusese demarată acţiunea penală împotriva sa. Anunţul a venit după o lună în care nu a amintit deloc acest subiect. Tăcerea guvernului în privinţa Codului fiscal a fost cauzată de opoziţia dură a Fondului Monetar Internaţional (FMI) şi a Comisiei Europene. Acordul stand by cu FMI trebuie continuat, chiar dacă, la un moment dat, executivul a încercat să inducă în spaţiul public ideea că nu ar mai fi necesar. Însă Bruxelles-ul ţine neapărat la monitorizarea FMI pentru a fi evitate derapaje în politica fiscal-bugetară, iar România nu se poate opune acestei cerinţe, care decurge din Pactul de Stabilitate şi Creştere.

Reticenţa guvernului în privinţa tăierilor de taxe a devenit vizibilă după vizita la Bruxelles a ministrului de Finanţe din mai şi, mai ales, după misiunea FMI la Bucureşti, de la sfârşitul aceleaşi luni. Cu o zi înainte de vizita FMI de luna trecută, ministrul spunea într-o emisiune tv, întrebat despre reducerea TVA standard de la 24% la 20% în 2016, că „este pusă în proiectul de Codul Fiscal, guvernul a aprobat-o, este decizia Parlamentului“.

Guvernul se leapăda de Codul fiscal?

În fapt, declaraţia denota o încercare de a pasa răspunderea relaxării fiscale de la guvern la Parlament, unde responsabilitatea se disipează, fără a putea fi acuzaţi ministrul sau prim ministrul că nu se ţin de promisiuni. Nu era, însă, primul moment în care guvernul bătea în retragere. Tot cu mâinile parlamentarilor, guvernul a scos, la Senat, din proiect, două măsuri de reducere a taxelor: scăderea cu 18-20% a accizelor la carburanţi şi scutirea de impozit pe dividende, care a fost înlocuită cu o cotă de 5%.

Confirmarea că decizia de a peria prevederile din Codul fiscal a aparţinut Executivului a venit tot de la ministrul de finanţe care, după votul din Senat, nu s-a arătat deloc surprins că propriul partid nu a susținut promisa scădere de taxe şi a explicat, deşi estimările erau publice şi făcute chiar de ministerul său, că decizia senatorilor a fost motivată de impactul bugetar însemnat al măsurilor, de circa 3-4 miliarde lei.

După ce a trecut de Senat, Codul fiscal a rămas suspendat în Camera Deputaţilor. Comisia de buget-finanţe trebuia, iniţial, să depună raportul asupra proiectului, cu eventualele amendamente, până pe 12 mai. Termenul a fost amânat pentru 26 mai, dar nu a fost respectat şi nici nu a mai fost stabilit altul. Membru al Comisiei, fostul ministru de finanţe, Gheorghe Ialomiţianu, susţine că deputaţii PSD lipsesc de la lucrări la cererea guvernului care a vrut să sisteze dezbaterile, după ce, în mai, FMI şi Comisia Europeană nu s-au arătat dispuse să gireze scăderea taxelor, în condiţiile în care România trebuie să atingă un deficit bugetar de 1,5% din PIB, în 2016. Estimările Eurostat care iau în calcul scăderile de taxe arată că deficitul ar ajunge la 3,5% din PIB.

Un astfel de scenariu ar însemna că acordul cu FMI nu se va încheia cu succes, iar principala consecinţă ar fi că România se va împrumuta mai scump.

Victor Ponta şi-a legat soarta de Codul Fiscal

Fostul ministru Ialomițianu spune că menţinerea relaxării fiscale depinde de o decizie politică a lui Victor Ponta care nu va putea, însă, ignora, FMI.

O nouă misiune a fost programată, în mod neuzual, la sfârşitul lui iunie, la nicio lună de la încheierea celei anterioare, tocmai pentru că nu s-a ajuns la o înţelegere. „Guvernul vrea să finalizeze cu succes discuțiile cu cei trei finanțatori internaționali, ai căror reprezentanți vor sosi săptămâna viitoare la București, astfel încât acordul în derulare să se închidă în septembrie în bune condiții“, a afirmat ministrul Teodorovici înaintea misiunii din mai. Guvernul a susţinut că poate acoperi minusul de încasări bugetare prin îmbunătăţirea colectării taxelor. Din acest motiv, Antifrauda fiscală a demarat o campanie foarte agresivă, oprită, ulterior, din cauza abuzurilor. Prim ministrul a susţinut, totuşi, că s-a îmbunătăţit rata de încasare pe care a justificat-o cu excedentul bugetar de şase miliarde lei din primele patru luni. Explicaţiile pentru acest excedent nu se mărginesc la colectare. În fapt, ponderea veniturilor în PIB nu a crescut extraordinar, fiind sub nivelul din 2008. În schimb, guvernul a oprit investiţiile de la buget şi nu a cofinanţat fonduri europene, existând riscul ca, la finalul lui 2015, România să piardă circa 40% din banii alocaţi în exerciţiul 2007-2013. Efectiv, cheltuielile de capital de 5,3 miliarde lei, din primele patru luni, reprezintă 13% din suma programată pentru 2015, de 40 miliarde lei.

În acest context, Victor Ponta se află în faţa unei decizii politice: va alege să promoveze Codul fiscal cu toate reducerile pentru a-şi crea un avantaj de imagine, în ciuda opoziţiei FMI, va peria Codul fiscal de scăderile de taxe, respectând cerinţele FMI sau va amâna aprobarea lui până în toamnă?

În orice scenariu, încrederea, şi aşa şubrezită, a mediului de business în stabilitatea şi predictibilitatea politicilor economice ar putea scădea dramatic, iar efectele se vor vedea în apetitul pentru investiţii în economia României. Dealtfel, guvernul a supralicitat cu această relaxare fiscală care a fost primită cu reticenţă.

Mediul privat a cerut, nu doar în 2015, ci în toţi anii, stabilitate şi predictibilitate, claritate în textul legii şi în aplicarea acesteia, schimbări cât mai rare şi anunţate cât mai din timp. Este evident că aceste solicitări nu au fost şi nu vor fi împlinite, iar planurile de afaceri nu se pot face nici cu promisiuni, nici cu declaraţii.

Vreau să adoptăm Codul fiscal în următoarele două săptămâni, ca să arătăm foarte clar stabilitatea şi, de la 1 ianuarie, toate măsurile prevăzute în Codul fiscal să intre în vigoare şi să dea, în continuare, încredere în ceea ce priveşte investiţiile.
Victor Ponta, prim-ministru (10 iunie 2015)

Estimările noastre sunt că proiectul de Cod fiscal, în forma actuală, va trebui revizuit semnificativ, pentru că doar tăierea cheltuielilor pentru compensarea măsurilor nu va fi suficientă.

Guillermo Tolosa, reprezentantul FMI pentru România (4 iunie 2015)

Codul fiscal este la Parlament. Mi-aş dori ca actul normativ să fie aprobat cât mai repede, mai ales că semnalele de la Fondul Monetar Internaţional sunt foarte bune.

Eugen Teodorovici, ministrul Finanţelor (1 iunie 2015)

Având în vedere probabilitatea extrem de ridicată ca implementarea prevederilor proiectului revizuirii Codului fiscal să conducă la deviaţii de proporţii de la ţintele bugetare pe termen mediu, Consiliul Fiscal avizează negativ propunerea legislativă.

Consiliul Fiscal (martie 2015)

Cred ca este bine să avem niște parteneri internaționali. Ne dau credibilitate, seriozitate și uneori îți trebuie un avocat al diavolului, asta e părerea mea (…) În plus, nici nu văd cum am putea noi să vindem credibil o reformă fiscală de o asemenea amploare pe plan internațional. E greu.
Mugur Isărescu, guvernatorul BNR (mai 2015)