Zece secole într-o singură seară: Lansarea volumului I din Encyclopaedia Bannatica la UVT, un ritual de apartenență

Până după ora zece, când ultimul autograf a fost dat și ultimele fotografii de grup au fost făcute, sentimentul dominant a rămas același: Banatul există, are memorie, are prestigiu, are chip și merită spus lumii așa cum este.

Un oraș care își revede istoria în oglindă

Evenimentul „Valori ale Banatului – zece secole de istorie, inovație, spiritualitate și identitate culturală”, organizat de Editura Universității de Vest și Fundația Medici’s, a adus laolaltă universitatea, mediul cultural și comunitatea locală într-un gest deliberat de recuperare a memoriei.

Când identitățile locale par să se topească în globalizare, iar istoria se fragmentează în bucăți de arhivă online, seara de la UVT a funcționat ca o contra-narativă puternică. Nu s-a vorbit nici despre nostalgie, nici despre „vremuri apuse”, ci despre nevoia de a înțelege prezentul prin trecut și de a construi viitorul „în cunoștință de cauză”.

În fotografiile panoramice, Aula Magna pare un mic orășel așezat pe scaune: profesori, istorici, medici, preoți, antreprenori, studenți, liceeni, oameni veniți din sate bănățene, din Timișoara sau din alte orașe. E imaginea clară a unei comunități care simte că i se întâmplă ceva important.

O enciclopedie monumentală: o Europă în miniatură între coperte

În centrul serii s-a aflat lansarea volumului I al Encyclopaedia Bannatica. Valori ale Banatului – de la origini până la Imperiul Austriac, semnat de Adrian Bădescu și ilustrat de Sorin Bijan. Sutele de volume cu coperte gri și portretul desenat al lui Vincențiu Babeș apar, în fotografii, ca o mică arhivă de lux, gata să fie împrăștiată în bibliotecile oamenilor.

Cartea este primul volum al unei trilogii enciclopedice dedicate Banatului istoric și adună 110 personalități care au trăit, creat sau au marcat prin destinul lor această regiune de frontieră. Încă din paginile introductive, Banatul este descris ca un spațiu cu identitate compozită, dar coerentă: un teritoriu în care români, germani, sârbi, unguri, evrei, croați, cehi și multe alte comunități „nu au trăit doar unii lângă alții, ci unii cu alții”.

Multiculturalismul nu apare ca termen teoretic, ci ca realitate domestică, metafora „borcanului de zacuscă împărțit între gospodine care nu pronunță la fel cuvântul usturoi” revine frecvent în descrierile autorului. De aici și ideea, reluată și în seara lansării, că Banatul nu e doar o regiune, ci „o stare de spirit, o lume între lumi, un loc în care granițele nu despart, ci leagă”.

Cum se construiește o „axiologie a Banatului”

Enciclopedia este, după cum mărturisește Adrian Bădescu, o „axiologie a Banatului” – o încercare de a ordona valorile acestei regiuni după criterii clare de notabilitate.

Selecția personalităților pornește de la mai multe tipuri de contribuții: politice, sociale, economice, culturale, științifice, militare, religioase. Sunt luate în calcul descoperiri revoluționare, opere majore, funcții de conducere, distincții și premii naționale sau internaționale, dar și impactul real – local, regional, euroregional, național sau global.

În seara lansării, autorul a detaliat cât de dificil a fost procesul: peste șapte ani de documentare și scriere, multe nopți petrecute cu arhivele, capitole lucrate „pe avioane, în vacanțe, duminica sau seara târziu”, așa cum mărturisește. Multă vreme proiectul a fost o arhivă personală, neanunțată. Abia când structura a început să se contureze, cercetarea s-a transformat într-o enciclopedie în toată regula.

L-au impresionat în mod special personalitățile din domeniul medical. A amintit, de pildă, faptul că primele intervenții de neurochirurgie din România s-au făcut pe pământ bănățean, la Jimbolia, de către Dumitru Bagdasar, discipol al cunoscutului Karl Diel. Detaliul a surprins o bună parte din public – încă un exemplu despre cât de puțin ne cunoaștem, de fapt, propriile premiere.

O altă observație importantă a fost legată de numărul mic de femei din acest prim volum. „Așa arăta epoca”, explică autorul: femeilor li se contesta accesul la spațiul public, iar șansele de afirmare erau infime. Primele figuri feminine din enciclopedie sunt Emilia Lungu-Puhallo, învățătoare, autoare și jurnalistă, și cântăreața Kornélia Hollósy, supranumită „privighetoarea Ungariei”. „Doamnele vin însă puternic din urmă în volumele doi și trei și recuperează”, promite Bădescu.

Arhitectura volumului I: șase capitole, zece secole

Volumul lansat la UVT acoperă aproape un mileniu de istorie bănățeană, organizată în șase mari capitole, așezate într-o ordine strict cronologică:

• Întemeietorii (Perioada veche) – de la Glad Voievod și Gerard de Cenad, la Carol Robert de Anjou, Filippo Scolari, Pelbartus Ladislaus sau Iosif cel Nou de la Partoș. Este perioada în care Banatul se conturează ca zonă de frontieră și laborator al creștinării, urbanizării și afirmării politice.
• Iluminiștii (1770–1848) – epoca modernizării habsburgice, cu nume precum Francesco Griselini, Dositej Obradović, Miklós Révai, Constantin Diaconovici Loga, Dimitrie Țichindeal, Josef Lonovics de Krivina, Nikolaus Lenau.
• Pașoptiștii (Revoluțiile de la 1848) – Eftimie Murgu, Andrei Mocioni, Jovan Sterija Popović, Zsigmond Ormós, Vincențiu Babeș, Gheorghe Ioanovici, pe fundalul marilor frământări liberale și naționale.
• Neoabsolutiștii (1849–1869) – generali și inovatori proveniți din Banat, integrați în aparatul militar și administrativ al Imperiului: Alexandru Guran, Theodor Seracin, Mihail Trapșa, Alexandru Lupu, Moise Groza, Nicolae Cena, dar și Nicolae Popea, Lajos Abafi, János Török, Iosif Ivanovici ș.a.
• Memorandiștii (1881–1895) – renașterea culturală și politică bănățeană, cu Emanuil Ungureanu, Coriolan Brediceanu, Victor Babeș, Adam Müller-Guttenbrunn, Emilia Lungu-Puhallo, Carol Telbisz, Iosif Traian Bădescu, Corneliu Diaconovici, Mihail de Șandru.
• Unioniștii (1895–1919) – personalitățile care leagă destinul Banatului de cel al României Mari: de la Ioan Dragalina și Vasile Goldiș, la Aurel Popovici, George Dobrin, Aurel Cosma, Ion Vidu.

Fiecare profil este însoțit de repere temporale și tematice, ceea ce permite cititorului să urmărească în același timp evoluția personajelor și a epocilor. Se conturează astfel o poveste amplă, coerentă, în care „timpul devine intrigă”.

Portretele lui Sorin Bijan: o „călătorie inițiatică” în cărbune

Unul dintre momentele cele mai comentate ale serii a fost povestea din spatele ilustrațiilor.

Sorin Bijan, artist vizual, membru al UAP și doctor în arte vizuale, este autorul celor aproape 300 de portrete care vor ilustra cele trei volume ale enciclopediei. În acest prim tom, desenele sale în cărbune dau chip unor figuri pentru care, uneori, nu s-au păstrat decât descrieri sumare sau gravuri șterse.

În dialogul cu publicul, Bijan a povestit că a lucrat trei ani la acest proiect și că, uneori, portretele îi „intronau” și nopțile: „A trebuit să iau pauze, ajunsesem să visez biografiile și fețele acestor oameni.”

Pentru cei ale căror imagini nu existau, artistul a apelat la experiență și intuiție. A mărturisit că cel mai dificil de realizat a fost portretul lui Glad Voievod, chiar primul din volum. „Nu aveam imagini credibile. L-am desenat de trei ori până când am simțit că figura corespunde cu ceea ce știm despre epoca lui.”

Bijan descrie întreaga experiență ca pe o „călătorie spirituală, aproape inițiatică”: și-a imaginat că fiecare personalitate se așază, pe rând, pe un scaun imaginar în fața lui, iar între ei are loc un dialog tăcut, făcut din linii, umbre și priviri.

Fotografia mare de pe ecranul Aulei, cu portretele aliniate de la Pelbartus Ladislaus la George Dobrin, și cele în care artistul stă alături de invitați, pe scenă, reușesc să fixeze această dimensiune vizuală: enciclopedia nu este doar text, este și un album de artă.

Conferința „Valorile Banatului – trecut și viitor”: zece secole într-o singură seară

Lansarea volumului a fost integrată într-o conferință amplă, „Valorile Banatului – trecut și viitor. Zece secole de istorie, inovație, spiritualitate și identitate culturală”.

Pe scenă, în fața panoului cu portrete, au stat, rând pe rând:

• Prof. univ. dr. Marilen Pirtea, rectorul UVT – care a deschis evenimentul și a vorbit despre Pelbartus Ladislaus, primul timișorean absolvent de universitate și autor al singurului incunabul păstrat pe actualul teritoriu al României;
• IPS Ioan Selejan, Mitropolitul Banatului – cu un mesaj dedicat lui Iosif cel Nou de la Partoș, protector spiritual al Timișoarei;
• PS József-Csaba Pál, Episcop romano-catolic de Timișoara – care a reamintit rolul lui Josef Lonovics de Krivina și al Sfântului Gerard de Cenad în formarea primelor instituții educaționale;
• Acad. Dan Dubină, președintele Filialei Timișoara a Academiei Române – evocând contribuțiile lui Andrei Mocioni și Vincențiu Babeș la nașterea Academiei și a conștiinței naționale moderne;
• Prof. univ. dr. Octavian Crețu, rectorul UMF „Victor Babeș” – despre rolul fundamental al lui Victor Babeș în întemeierea bacteriologiei;
• Dominic Fritz, primarul Timișoarei – despre mandatul lui János Török, în timpul căruia Timișoara devenea primul oraș european cu iluminat electric public (1884);
• Prof. univ. dr. Otilia Hedeșan – despre Emilia Lungu-Puhallo, una dintre primele femei cu rol public în Banat;
• Cornelia Micicoi, prefect de Timiș – despre Aurel Cosma și George Dobrin, figuri-cheie în unirea Banatului cu România în 1919.

  

Fotografia de grup realizată la final, cu toți acești invitați aliniați în fața siglei UVT și a drapelelor României și UE, are aerul unei „fotografii de manual”: o generație actuală de lideri intelectuali și civici legitimează, prin prezență, un proiect care se ocupă de liderii de altădată.

Panelul de lansare: când o carte devine instituție

În partea a doua a serii, Adriana Babeți, Ioan Hațegan și Robert Șerban au discutat despre volum din trei perspective complementare: literară, documentară și eseistică.

• Adriana Babeți a vorbit despre „enciclopedismul autentic bănățean”, o tradiție intelectuală care face ca o astfel de lucrare să apară firesc la Timișoara.
• Ioan Hațegan a numit proiectul „monumental”, subliniind atât rigoarea documentară, cât și faptul că cele trei volume vor concentra o cantitate de informație istorică și culturală fără precedent pentru un spațiu regional.
• Robert Șerban a insistat asupra stilului narativ: în Encyclopaedia Bannatica, biografiile nu sunt simple liste de date, ci mini-eseuri care transformă personajele în figuri vii, memorabile.

Toți trei au căzut de acord asupra ideii că această enciclopedie este, în sine, o instituție culturală – una care lipsea Banatului.

Un proiect deschis: istoria ca exercițiu comunitar

Adrian Bădescu insistă că lucrarea este, deliberat, o versiune „beta”. Într-o epocă în care sursele sunt greu accesibile, informațiile se contrazic, iar arhive întregi așteaptă încă să fie explorate, Encyclopaedia Bannatica se asumă ca proiect perfectibil.

Cititorii sunt invitați să contribuie cu observații, completări, corecturi. Tocmai de aceea, la coada pentru autografe, care a durat chiar și după ora 22.00, mulți participanți au venit cu liste de nume, cu anecdote de familie sau cu fragmente de arhivă pe care speră să le vadă incluse în edițiile viitoare.

Aula Magna, surprinsă în fotografii chiar și după încheierea oficială, continuă să zumzăie de discuții: oameni necunoscuți unii altora schimbă idei, recomandări de lecturi, amintiri despre profesori, preoți, medici sau primari care merită, poate, să ajungă în volumele următoare.

Ecouri media și culturale

Impactul serii nu s-a limitat la cei peste 500 de oameni prezenți în sală.

• TVR CULT@rt a realizat un reportaj amplu, surprinzând atmosfera densă, coada impresionantă la autografe și dialogurile cu autorii.
• Revista ORIZONT a dedicat spațiu volumului în numărul său din noiembrie, confirmând interesul timișorean pentru proiect chiar înainte de lansare.
• Evenimentul Istoric a descris enciclopedia drept „o arhivă monumentală a identității europene”, subliniind caracterul ei de referință pentru înțelegerea Banatului.

Un final care nu e final

La ora 22.05, Aula Magna nu semăna deloc cu o sală care se golește. Pe scaune, pe culoare, în hol, oamenii încă discutau despre destinele personajelor din volum, despre familiile lor, despre oraș și regiune.

Un domn în vârstă, cu enciclopedia strânsă la piept, a rezumat, aproape fără să știe, sensul întregii seri:

„Asta e Banatul: o lume între lumi. Și noi în ea.”

Lansarea volumului I din Encyclopaedia Bannatica a fost prezentarea unei cărți, cât și un ritual de apartenență, o așezare a Banatului pe harta mare a Europei prin oamenii săi.

În paginile enciclopediei, voievozi, episcopi, generali, savanți, artiști, revoluționari, memorandiști și unioniști alcătuiesc un cor al istoriei în care fiecare voce contează.

Iar seara de la Universitatea de Vest din Timișoara a arătat că această istorie nu e doar de citit, ci de trăit împreună ca pe o moștenire pe măsura unei regiuni care a învățat să facă din diversitate nu o vulnerabilitate, ci un destin.