Preţului de retail al zahărului a crescut în continuu începând cu anul 2006, deşi pe bursă cotaţiile zahărului au scăzut constant în ultimii doi ani. Spre exemplu, la începutul lunii iunie a acestui an zahărul se tranzacţiona pe bursă la cel mai scăzut nivel din ultimii trei ani, de 28,6 cenţi pe kilogram, cu aproximativ 40% mai puţin faţă de 2011. În toată această perioadă, contrar evoluţiei de pe piaţa bursieră, preţul de retail a crescut cu aproximativ 25%. Totuşi, chiar şi în aceste condiţii, vânzările de zahăr au continuat să crească în România, atât către retaileri, cât şi către producătorii de băuturi răcoritoare. Spre exemplu, Agrana, unul dintre cei mai mari actori de pe piaţa zahărului, a înregistrat anul trecut, pe piaţa locală, o creştere a vânzărilor cu 19,8%. 
Acelaşi trend de creştere a preţurilor de retail poate fi observat şi în alte state europene, dar nu de aceeaşi amplitudine ca în România. Mai mult, în toate aceste ţări, zahărul se vinde mai ieftin decât în România. Astfel, în Polonia preţul mediu de retail al unui kilogram de zahăr este de 1,2 dolari, în Cehia este de 0,9 dolari, iar în Bulgaria de 1,4 dolari.
Preţului din magazine este ridicat în România şi din cauza nivelului TVA, practicat nediferenţiat la produsele de bază, acestea fiind taxate similar celorlalte bunuri, cu 24%. Spre deosebire de ţara noastră, în majoritatea ţărilor membre ale UE se aplică o cotă redusă de TVA la alimentele de bază, cuprinsă între 5% şi 20%. Totuşi, chiar şi excluzând contribuţia TVA-ului, preţul în România rămâne cel mai ridicat din regiune (1,3 dolari în România, comparativ cu 1,1 în Polonia, 0,8 în Cehia, 1,2 în Bulgaria). Chiar şi în Ungaria, singura ţară europeană care practică un nivel al TVA-ului mai ridicat decât în România, aplicabil inclusiv în cazul alimentelor de bază, zahărul se vinde mai ieftin, respectiv cu 1,4 dolari pe kilogram.
Un alt factor care contribuie la creşterea preţului pe care îl plătește consumatorul final este reprezentat de costurile administrative şi de producţie. Totuși, practica arată că această componentă nu depășește de regulă 20% din preţul final. De asemenea, în România productivitatea este relativ scăzută faţă de ţările vestice – producţia locală medie este de 40 de tone la hectar, în timp ce ţările vestice obţin producţii spre 60 de tone pe un hectar.
În ceea ce priveşte perspectivele pe termen mediu, la nivel global piaţa zahărului rămâne dezechilibrată, ceea ce se va reflecta în preţul tranzacţionat – conform datelor F.O. Licht, producția globală de zahăr este estimată pentru sezonul 2012 – 2013 la 183,1 milioane de tone, în timp ce consumul este estimat la 168,7 milioane de tone. În condiţiile acestui dezechilibru între cerere şi ofertă, scăderea preţului sub 33,3 cenți pe kilogram este posibilă, neexistând niciun semnal din punct de vedere tehnic că preţul va rămâne la acest nivel. Următorul preţ de referinţă de urmărit ar putea fi în zona 30,2 cenţi, iar apoi spre 26,10 cenţi.