De altfel, unica sa realizare majoră este recunoașterea independenței celor două state pro-ruse preexistente – „Republicile Populare” Donețk și Lugansk. Dar Rusia a reușit să pună mâna pe orașe din regiunile Herson, Zaporojie și Harkiv, pe care nu le pot numi în niciun fel, scrie Bloomberg.

În ciuda sancțiunilor, Rusia câștigă de pe urma exporturilor de petrol și gaze și, cu siguranță, va avea fondurile necesare pentru a reface o mare parte a infrastructurii pe care a distrus-o în Ucraina. Și pentru a cumpăra locuitorilor nativi rămași în această țară, subliniază Bloomberg.

Șefii administrațiilor colaboraționiste din teritoriile cucerite au vorbit despre organizarea unor referendumuri privind anexarea lor la Rusia. Un cartier din zona Zaporojie a „votat” încă din aprilie pentru a se lega la Republica Populară Donețk, aparent temându-se de o situație în care „republicile” vor intra în componența Rusiei după război, iar restul teritoriilor cucerite ar urma să fie prinse într-un soi de „zonă gri”.

Dar anexarea „republicilor” la Rusia nu este o certitudine oficială, deși personalitățile ruse care au vorbit despre acest lucru sunt mult mai importante în ierarhia din Rusia, decât colaboraționiştii nativi. Este vorba mai ales de lideri ai partidului Rusia Unită și de membri ai Dumei de Stat.

Cea mai clară afirmație a intențiilor sale dictatoriale

De curând, Vladimir Putin și-a comparat propriile acțiuni din Ucraina cu cele ale țarului Petru cel Mare, a cărui aniversare a 350 de ani de la urcarea pe tron a fost sărbătorită în toată țara la 9 iunie. Liderul de la Kremlin a sugerat că, așa cum a făcut în trecut Petru cel Mare, recucerind părți ale Suediei în Marele Război al Nordului, acum a venit rândul Rusiei, pe care el o conduce, să recâștige teritorii.

„Se pare că ține și de soarta noastră să ne luăm înapoi ceea ce este al nostru și astfel încât să ne sporim puterea”, a spus Putin.

Este cea mai clară afirmație a intențiilor sale dictatoriale, notează Bloomberg. Publicația susține însă că ideea schimbării granițelor s-a văzut mai ales după anexarea Crimeei.

La referendumul organizat de Moscova în Crimeea, în 2014, cei 1,8 milioane de cetățeni cu drept de vot au avut de ales între două opțiuni, care, ambele, implicau controlul rusesc asupra peninsulei. Pentru rămânerea teritoriului autonom în cadrul Ucrainei nu s-a putut vota.

Pe de altă parte, Abhazia, regiunea separatistă prorusă din Georgia, a anunțat că nu intenţionează să se alipească Rusiei, chiar dacă regiunea vecină separatistă, Osetia de Sud, a anunţat că va întreprinde paşi în această direcţie. Moscova a recunoscut independenţa atât a Osetiei de Sud, cât şi a Abhaziei, după războiul cu Georgia din 2008.

Ce va trebui să gestioneze Putin dacă va obține noi teritorii

În plus, așa cum existau înainte de anul 2022, statele erau mici și, prin urmare, ușor de gestionat militar. Dacă Putin se va alege, în cele din urmă, cu 20% din Ucraina – o estimare conservatoare a punctelor sale bune în cazul unei victorii ruse – va trebui să gestioneze un teritoriu mai mare decât toate cele 15 din cele 51 de locații internaționale ale Europei și ale fostei Uniuni Sovietice. Pentru asta ar fi nevoi de o putere extraordinară a poliției și armatei și de administratori de succes.

Putin, la un pas distanță de încoronarea sa ca împărat

Este simplu de înțeles de ce Crimeea a fost anexată în doi timpi și trei mișcări: peninsula este crucială din punct de vedere strategic ca bază a flotei Rusiei de la Marea Neagră. Dar, așa cum sugerează tot mai mult Putin, apetitul său pentru cuceriri se întinde, teoretic, la orice teritoriu care poate fi văzut ca parte a „Rusiei istorice”, o noțiune obscură, care poate însemna inclusiv regiuni din Japonia și nordul Europei.

Acceptarea acestui lucru ar echivala cu o declarație deschisă de război a unui om cu ambiții de Cuceritor, care îl va duce pe Putin la un pas distanță de încoronarea sa ca împărat, conchide Bloomberg.