Pentru Munții Stâncoși, 2021 a fost un an neobișnuit de cald și uscat. Orașul Denver, de la poalele lor, a doborât recordul pentru cea mai mică grosime a stratului de zăpadă. Stațiunile de schi din Colorado au amânat deschiderea, deoarece temperaturile au fost prea ridicate pentru a produce chiar și zăpadă artificială, scrie Grist.

Potrivit unei lucrări publicate în Nature Reviews Earth and Environment, scenariul unor ierni fără zăpadă, deși sunt o excepție, vor deveni mult mai frecvente începând cu anul 2040, dacă emisiile de gaze cu efect de seră la nivel mondial nu sunt reduse rapid.

Scopul studiului a fost dublu. În primul rând, cercetătorii au dorit să evidențieze amploarea pierderii zăpezii în ultimele decenii. „Acesta nu este o problemă a unui viitor ipotetic”, a spus Erica Siirila-Woodburn, cercetător la Laboratorul Național Lawrence Berkeley și unul dintre autorii principali ai studiului.

Munții Stâncoși și-au pierdut deja 20% din stratul de zăpadă

Munții Stâncoși și-au pierdut deja 20% din stratul de zăpadă încă din anii 1950 și ar putea pierde încă 50% până la sfârșitul secolului. Un alt obiectiv cheie, a explicat ea, a fost acela de a oferi informații mai precise companiilor de apă și factorilor de decizie politică, care au nevoie de informații precise despre cât timp au la dispoziție pentru a se pregăti cum trebuie pentru un viitor cu mult mai puțină zăpadă.

Modele care clasifică gradul de pierdere a zăpezii

Pentru a face acest lucru, cercetătorii au creat modele care clasifică gradul de pierdere a zăpezii în patru regiuni muntoase. Pierderea persistentă de zăpadă, definită ca atunci când cel puțin jumătate dintr-o astfel de regiune se confruntă cu zăpadă scăzută sau lipsită de zăpadă timp de 10 ani consecutivi, ar putea începe în California la sfârșitul anilor 2050, în nord-vestul Pacificului la începutul anilor 2060, iar în Colorado pe la sfârşitul anilor 2070.

”Vor exista efecte în cascadă”

Efectele vor fi însă cu mult dincolo de riscul închiderii stațiunilor de schi. Studiul subliniază că stratul de zăpadă în scădere contribuie deja la o altă problemă tot mai mare: incendiile extreme. Lipsa zăpezii după incendii devastatoare ar putea face mult mai dificilă recuperarea pădurilor. „Zăpada contează după un incendiu în ceea ce privește refacerea vegetației zonei”, a spus Anne Nolin, profesor la Universitatea din Nevada.

Cu mai multe precipitații care cad sub formă de ploaie, în loc de zăpadă, acest lucru ar putea modifica permanent tipul de vegetație care crește din nou, precum și structura solurilor, ceea ce poate duce la probleme precum eroziunea. ”Vor exista efecte în cascadă”, a spus Nolin.

Cel mai mare impact va fi asupra alimentării cu apă

Dar, cel mai mare impact va fi asupra alimentării cu apă. Aproximativ 75% din apa folosită în vestul SUA provine din topirea zăpezii. Râul Colorado, de exemplu, este alimentat de zăpadă și furnizează apă potabilă pentru peste 40 de milioane de oameni. Râurile vestice generează, de asemenea, energie electrică și asigură irigații pentru milioane de acri de teren agricol.

Mai puțină zăpadă va avea implicații semnificative asupra climei și accesului la apă în aceste zone. Alte zone uscate, cum ar fi Valea San Joaquin din California, se confruntă deja cu o criză de apă cauzată de secetă și micșorarea acviferelor. Odată cu retragerea stratului de zăpadă, seceta care persistă și apa subterană absorbită de agricultură, mai multe comunități au pierdut deja accesul la apa potabilă.

„Schimbările climatice sunt un factor major și poate unul dintre cei mai existențiali, în acest moment, când vine vorba de accesul la apă”, susține Nolin.