Echipa de cercetători a adunat date dintr-o gamă enormă de surse, de la descoperiri de fosile la statistici referitoare la transportul maritim, capturile de peşte şi mineritul pe fundul mării. În timp ce multe dintre descoperiri existau deja, ele nu au fost niciodată juxtapuse într-un astfel de mod.

Există semne clare deja că oamenii fac rău oceanelor într-un grad remarcabil, au descoperit oamenii de ştiinţă. Unele specii oceanice sunt cu siguranţă pescuite în mod exagerat, dar daune şi mai mari rezultă din pierderea habitatului pe scară largă, fenomen probabil să se accelereze pe măsură ce amprenta umană ajunge mai aproape de aceste habitate graţie tehnologiei, au raportat oamenii de ştiinţă.

Recifele de corali, de exemplu, au scăzut cu 40 la sută la nivel mondial, în parte ca urmare a schimbărilor climatice generate de încălzirea globală. Unii peşti migrează deja în ape mai reci. Alte specii mai puţin norocoase pot să nu fie în stare să găsească medii noi de supravieţuire. În acelaşi timp, emisiile de carbon modifică chimia apei de mare, făcând-o mai acidă. Ecosistemele fragile, cum ar fi mangrovele, sunt înlocuite cu fermele piscicole, care sunt proiectate să ofere cea mai mare parte din peştele pe care oamenii îl consumă în termen de 20 de ani.

Operaţiunile miniere sunt şi ele de natură să transforme oceanele. Contractele pentru minerit pe fundul mării acoperă acum 460.000 mile pătrate sub apă, au descoperit cercetătorii, de la zero în anul 2000. Mineritul pe fundul mării poate distruge ecosisteme unice şi introduce poluarea adânc în mare.

Fosilele arată că un număr de specii de animale mari au dispărut când oamenii au ajuns pe continente şi insule şi că până în prezent mările au fost în mare parte ferite de măcelul la care au fost expuse speciile terestre. De exemplu, moa, o pasăre gigant care a trăit cândva în Noua Zeelandă, a fost dispărut după sosirea polinezienilor în anii 1300, probabil decurs de un secol. Dar abia după 1800, odată cu revoluţia industrială, extincţia speciilor terestre într-adevăr s-a accelerat.

Oamenii au început să modifice habitatul de care depindea fauna sălbatică, prin despăduriri pentru obţinerea lemnului, au arat preerile pentru a le transforma în terenuri agricole şi au construit drumur şi căi ferate.eciile au început să dispară într-un ritm mult mai rapid. În ultimii cinci sute de ani, au fost înregistrate 514 extincţii de animale de pe pământ. În schimb, au constatat autorii noului studiu, extincţiile documentate sunt mult mai rare în ocean.

Înainte de 1500, este cunoscută dispariţia câtorva specii de păsări marine. De atunci, oamenii de ştiinţă au documentat numai 15 extincţii în ocean, inclusiv animale precum foca-călugăr din Caraibe (Monachus tropicalis) şi Vaca de mare a lui Steller (Hydrodamalis gigas). Multe specii marine care au dispărut sau sunt pe cale de disparitie depind de teren – păsările marine care îşi fac cuib pe stânci, de exemplu, sau broaştele ţestoase care îşi depun ouăle pe plaje.AGERPRES

Te-ar putea interesa și: