Andrei, 29 de ani, angajat într-o multina­țională pharma, venituri lunare de circa 4.000 de lei: „Eu lucrez de șase ani ca agent de vânzări, din care ultimii trei ani, în domeniul farmaceutic. Aici se câștigă, într-adevăr, mult. Anul trecut a fost mai negru, dar, chiar și atunci, sumele pe care le luam noi în cele mai grele luni erau considerate foarte mari în alte domenii, din câte am vorbit cu alți prieteni din vânzări. Totuși, eu zic că, spre deosebire de sectoare precum construcții, alimentar sau băuturi, agenții din pharma chiar fac afaceri de zeci de mii, câteodată chiar de sute de mii de euro pe lună, deci chiar aduc profituri reale companiilor în care lucrează.“
Exemplul său poate stârni invidie. Este însă relevant în contextul în care, potrivit Arianei Grecu, reprezentantă a Paylogic (compania care a realizat studiul salarial), „oamenii din sectorul farmaceutic au primit cele mai consistente bonificații“ în ultimul an. Alte domenii care au contribuit la o creștere a primelor cu 48% față de valoarea de acum un an sunt IT, telecom și sectorul bancar.
Pentru specialiștii în resurse umane, cifra nu este surprinzătoare, ci semnifică mai degrabă alinierea la tendințele occidentale de salarizare. Cu alte cuvinte, este de părere Rudolf Fedorovici, consultant în cadrul Advice Human Resources, „datele pe care le deținem noi din piață indică un proces de asanare a relațiilor dintre angajator și angajat. Astfel, poate fi notată foarte clar tendința de a valoriza performanța“.
Fără excese în buzunarul angajatului
Evident, tendința amintită este mult diferită față de anii în care economia mergea ca pe roate, perioadă în care, în multe sectoare, primele erau acordate, aproape nediscriminatoriu, tuturor angajaților. Deosebiri sunt însă și față de primele luni de după izbucnirea crizei financiare, când excesul de zel al angajatorilor a dus la situații absurde, în care oameni din departamentele de vânzări erau remunerați mult sub nivelul cu care erau obișnuiți, indiferent dacă își atingeau țintele lunare sau nu.
După cum spune reprezentantul Advice HR, „cei mai mulți dintre cei cu care am discutat în ultimii doi ani gândesc acum relația de muncă din perspectiva efectelor pe care aceasta le produce. Se discută despre ­strategii, despre cifre, despre procente și profit. Se discută mult mai frecvent despre rezultate și despre asumarea rolului și responsabilității pentru atingerea acestor rezultate.“
O altă explicație pentru evoluția fulminantă a primelor este oferită de Corina Diaconu, managing director al companiei de resurse umane ABC Human Capital: „Evoluția anului 2010 este strâns legată de reacțiile companiilor în anul anterior și de actualul context economic. În 2009, disponibilizările de personal au fost masive, companiile încercând să se adapteze astfel la realitățile crizei. Ulterior acestei prime etape, s-a trecut la un alt instrument, menit să combată efectele crizei sau să le diminueze pe cât posibil: reducerea numărului de disponibilizări și o ușoară creștere a veniturilor celor rămași.“
Cine sunt fericiții câștigători
Potrivit lui Rudolf Fedo­rovici, „ca regulă generală, bonusurile sunt mai frecvent întâlnite pentru pozițiile în care performanța este mai ușor de urmărit și mai ușor de legat de profitabilitatea firmei. Iar pentru directorul general sau directorul operațional, pentru profesioniștii din vânzări, pentru producție și distribuție, se poate stabili o legătură directă între performanță și bonusuri. În unele organizații, numărul celor care beneficiază de bonusuri s-a restrâns la exponenții direcți ai performanței. Este o atitudine greșită și limitativă, o politică păguboasă, chiar și pe termen scurt, dar asta este ceea ce am observat în multe situații“.
Sunt încă multe situații în care, deși firma este în scădere, deși sectorul se depreciază, directorul executiv primește bonusuri, adesea însemnate.
Rudolf Fedorovici, consultant, Advice HR