Acestea sunt doar câteva din întrebările care se pun în ultima vreme, de când premierul țării vecine, Viktor Orban, a făcut următoarea declarație, în 9 februarie, ca o completare la faptul că anunțase, în prealabil, că trei companii din Ungaria au câștigat o licitație pentru gaze românești, ce vor fi extrase din Marea Neagră. 

„În scurt timp vom semna un acord care ne va permite ca, în următorii 15 ani, să importăm peste patru miliarde metri cubi de gaze naturale din România“, a spus Viktor Orban, premierul Ungariei. „Era monopolului gazelor ruseşti va ajunge la final în Ungaria, deoarece vom putea să ne acoperim peste jumătate din importuri din alte surse, în acest caz din România“, a adăugat premierul ungar.

Anterior, agenţia ungară de presă MTI anunța că România va pune la punct condiţiile tehnice pentru exporturile de gaze naturale spre Ungaria până în 2020, în conformitate cu acordul semnat, în 7 februarie, la Bucureşti,  de miniştrii de Externe din cele două ţări, Peter Szijjarto şi Teodor Meleşcanu.

Potrivit lui Peter Szijjarto, începând din anul 2022, cantităţi de gaze naturale extrase din Marea Neagră vor putea fi livrate Ungariei. Szijjarto a adăugat că firmele ungare şi-au rezervat deja întreaga capacitate de 4,4 miliarde metri cubi pe an a conductei de aprovizionare care leagă România de Ungaria. În replică, ministrul de Externe, Teodor Meleşcanu, a declarat referitor la întrevederea cu omologul său ungar, Peter Szijjarto, că nu a semnat niciun acord cu acesta şi că a convenit cu oficialul ungar ca discuţiile România-Ungaria „să se concentreze cu precădere pe ceea ce este bază solidă – pe relaţiile economice şi pe dezvoltarea acestor relaţii“.

În ceea ce privește vânzarea gazelor naturale care urmează să fie extrase din platoul continental al Mării Negre, BSOG și partenerii săi nu au încheiat contracte de vânzare a gazelor cu firme din Ungaria. 
Mark Beacom, director, BSOG

Ce s-a semnat totuși și la ce se obligă România față de Ungaria, din 2022? Pe scurt, și dincolo de declarațiile lui Orban, la mai nimic iar declarațiile acestuia cum că ungurii și-ar fi antamat gaze românești pentru 15 ani trebuie puse mai degrabă în sfera politicului și electoralului, pentru că țara vecină are alegeri parlamentare în aprilie. Ce s-a întâmplat concret a fost o licitație de tip „open season“ de rezervare de capacitate pentru perioada 2022-2037, încheiată cu succes, în sensul că întreaga capacitate oferită fost cumpărată, de trei firme ungurești, după cum spune Orban. Potrivit Transgaz, care avut o reacție doar după ce opinia publică s-a inflamat cu privire la declarațiile premierului ungar, nu și la momentul organizării licitației, „în perioada decembrie 2017-ianuarie 2018, companiile de transport a gazelor din România și Ungaria (Transgaz si FGSZ) au organizat licitații pentru rezervarea unei capacități de transport al gazelor de aproximativ 3,73 miliarde mc gaze/an, prin conducta BRUA, pentru perioada 2022-2037 (încă 10% din capacitate ar urma să fie oferite ulterior), atât pe sensul de export, cât și pe cel de import“. Același lucru îl spune și FGSZ, omologul Transgaz din Ungaria, care oferă, pentru Capital, și cifrele, pe fiecare an, ai rezervării de  capacitate. 

 

Doar un „test“ economic de 1 miliard de euro

Prin urmare, contractul încheiat între o entitate din România și una din Ungaria nu se referă la cumpărarea de gaze românești de către vecini ci la faptul că vor putea fi pompate în Sistemul Național de Transport al ungurilor, fără ca acest lucru să fie și obligatoriu. Cu alte cuvinte, că investițiile preconizate în extinderea capacității de transport a interconectorului Arad-Szeged de la 1,4 miliarde de metri cubi,în prezent, la 4,4 miliarde de metri cubi, la orizontul anului 2020, se justifică economic.

„Un test economic trecut“, este declarația comună FGSZ și Transgaz, trecută pe documentul care prezintă rezultatul defalcat al licitației din decembrie. Iar cifrele par să justifice această concluzie. Documentul citat arată că, dacă toți ofertanții își vor menține decizia de asumare a capacității pentru care au licitat, Transgaz va încasa 5,3 miliarde de lei, în 15 ani, adică circa 1,2 miliarde de euro. 

Nici Transgaz, nici FGSZ nu fac publice numele celor trei firme care au ieșit câștigătoare la rezervarea de capacitate. Ce spun ungurii, prin vocea Edinei Lakatos, purtător de cuvânt al FGSZ, este că „informațile despre companii sunt confidențiale. Procedura de Open Season continuă“. De altfel, nici Ministerul Economiei, autoritatea tutelară a Transgaz, și nici Ministerul Energiei, cu atribuții directe în exploatarea rersurselor de hidorcarburi în România, nu au avut vreo reacție pe subiect.

Americanii nu au semnat nimic cu firmele maghiare

Dacă mai era nevoie de vreo confirmare că acordul pentru gaze dintre România și Ungaria nu se referă la vecini care să cumpere gazele din Marea Neagră este dat chiar de una dintre companiile care sunt așteptate să extragă aceste gaze. Pentru că resursele aflate în subsolul Mării Negre nu mai aparțin statului roman, care a cedat pe zeci de ani concesiunea perimetrelor unor consorții de firme, ca Exxon-Petrom, Black Sea Oil&Gas sau LukOil-Romgaz.

Reprezentanții BSOG, subsidiară a gigantului American Carlyle Group, ne-au precizat că nu a semnat vreun acord cu o firmă din Ungaria.

 

„Black Sea Oil & Gas SRL și partenerii săi (printre care și BERD – n.r.) sunt în curs de semnare a unui acord de rezervare de capacitate cu Transgaz pentru conectarea la SNT. Nu sunt avute în vedere alte modalități de rezervare a capacității de transport. În ceea ce privește vânzarea gazelor naturale care urmează să fie extrase din platoul continental al Mării Negre, BSOG și partenerii săi nu au încheiat contracte de vânzare a gazelor cu firme din Ungaria“, ne-a tranmis Mark Beacom, directorul firmei.

Iar BSOG este cea mai avansată în ceea ce privește posibilitatea începerii operațiunilor de extracție de gaze, oferind termene privind conectarea la SNT și momentul posibil al începerii extracției. Exxon și Petrom nu au avansat încă un astfel de termen, reprezentanții consorțiului anunțând doar că, în acest an, ar putea anunța decizia comercială de investiție. Cât privește LukOil – Romgaz, niciun fel de anunț privind o potențíală începere a exploatării unor rezerve de gaze estimate la 30 de miliarde de metri cubi nu a fost făcut.

Cu toate că premierul Ungariei a pomenit de un acord inexistent, probabil în scopuri electorale, totuși declarațiile acestuia se înscriu într-un joc mai amplu, de geostrategie, care implică, pe lângă România și Ungaria, giganți precum SUA, Rusia și restul UE. În centrul acestei lupte se află BRUA, gazoductul care va duce gazele extrase de americani din Marea Neagră la Baumgarten, Austria, de unde vor fi livrate clienților finali. UE finanțează lucrările Transgaz din România cu 180 de milioane de euro, dintr-un total de 550 de milioane de euro. 

Mai nou, Ungaria vrea să joace un rol major, anume de dispecer al gazelor, în locul Austriei, un anunț în acest sens fiind făcut de vecini în luna iulie a anului trecut. FGSZ  a anunțat că nu va permite ca BRUA să traverseze Ungaria, până în Austria, dorind ca dispecerizarea gazelor în regiune să se facă la Budapesta în loc de Viena. Anunțul a stârnit stupoare la Bruxelles, însă Comisia Europeană a dat asigurări că BRUA va continua totuși în forma agreată de toate țările semnatare ale acordului.

Acest articol a fost publicat în numărul 8 al revistei Capital, diponibil la chioşcuri în săptămâna 26 februarie – 4 martie 2018