“Promovăm casa, ce să facem?”, îi transmite şoptit domnul Iovan omului de imagine al unei case de avocatură. Era la finalul unei conferinţe de presă pe tema “ războiului cu băncile” iar domnul Iovan face parte dintr-o categorie care începe să se contureze din ce în ce mai clar în peisajul juridico-mediatico-financiar din România.
Domnul Iovan este un “ client nemulţumit” şi încă unul de categorie grea. Un ultras am putea spune. Acum este nemulţumit de banca de unde a luat creditul, la ştiri a apărut ca nemulţumit de taxa auto.
Pe parcursul conferinţei am aflat însă că  este nemulţumit şi de adminstraţia financiară care  i-a blocat conturile pentru că a nu plătit taxele, de judecători, de avocatul poporului, de parlament şi chiar de sistemul de drept franco german aplicat şi în România.

La puşcărie, bancherii la puşcărie!

Se prezintă timid: “ Iovan, probleme cu BCR” însă continuă fulminant. “ Domnule avocat, pe lângă procesele civile eu cred că ar fi cazul să declanşăm şi o acţiune penală. Până la urmă vorbim despre o formă de înşelăciune pentru că băncile nu au prezentat de la început condiţiile contractuale. Dumneavoastră ce credeţi?”. De la pupitrul vorbitorilor răspunsul vine prompt. “ O acţiune penală este justificată. Ar fi bine însă ca această acţiune să se declanşeze după finalizarea procesului civil. Altfel, potrivit legii acţiunea civilă va fi suspendată până la soluţionarea celei penale”.
Avem de-a face, deci, doar cu probleme tehnice, de detaliu. Fondul este rezolvat. Defapt, Iovan nu a primit nici măcar un răspuns negativ ferm la întrebările şi propunerile  sale, oricât de exotice ar fi fost acestea. Şi au fost exotice!
Şi astfel, încet, încet s-a ajuns la atacarea unor legi la Curtea Constituţională, la constituirea de asociaţii care să atragă şi alţi clienţi nemulţumiţi şi chiar la posibilitatea schimbării sistemului de drept. Omul nostru mai avea o durere: administraţia locală  i-a blocat conturile, culmea, pentru că nu-şi achitase dările. “ Banca lucrează pentru stat! Cum îşi permite să îmi blocheze conturile la solicitarea unei autorităţi. Domnule avocat, eu nu pot bloca conturile statului pentru că şi el mi le-a blocat mie?”. De această dată chiar şi apărătorul său a fost nevoit să-şi nuanţeze răspunsul.

Când viaţa ca-n basme nu mai e un simplu basm

Dacă ai fi închis ochii pentru câteva secunde ai fi avut senzaţia că cineva a deschis televizorul pe OTV. Aceleaşi mărturii ale „oamenilor din popor”, acelaşi patos, aceeaşi dorinţă de răzbunare, aceleaşi realităţi de poveste. Reţetă testată şi extrem de eficientă.
Fără a pune la îndoială competenţele şi profesionalismul echpei de avocaţi de la casa Coltuc(organizatoarea conferinţei la care facem referire) nu poţi să nu remarci că prezintă realitatea într-un mod particular. Spun practic oamenilor exact ceea ce vor să audă.
Poate ar trebui să menţionăm aici că, potrivit  declaraţiilor lui Marius Coltuc, costurile unui proces sunt de aproximativ 2.000 de lei adică 1.000 de lei la semnarea contractului cu avocatul şi 1.000 de lei la final. Potrivit avocatului însă, procesele sunt “din ce în ce mai grele” iar aceste costuri ar putea creşte.La conferinţă, chestiunile tehnice sunt expediate rapid.La întrebarea unui alt client care era nemulţumit pentru  că “ dobânda i s-a dublat peste noapte” unul dintre avocaţi a răspuns fără echivoc: “ este abuziv”.
Când cineva i-a adus aminte  că  nu toate băncile din România au mărit abuziv dobânzile, că utilizarea dobânzii fixe pe o perioadă limitată de timp şi înlocuirea ei ulterioară cu o dobândă variabilă este o practică internaţională şi că nu valoarea dobânzii variabile ci formula ei de calcul contează, specialistul a avut un moment de tăcere. A urmat apoi un răspuns scurt: “ OTP a pierdut un process exact pe această speţă”.
Numai că OTP nu pierduse un process pe un caz total diferit. În jurisprudenţa din România nu există niciun proces pierdut de bancă în faţa unui client care a semnat un contract de credit care arăta clar formula legală de calcul a dobânzii variabile adică EURIBOR/ROBOR/LIBOR+ marja fixă a băncii. Este irelevant faptul că acest client a plătit o perioadă o dobândă fixă mai mică atât timp cât după trecerea la dobânda variabilă costurile sunt calculate conform formulei din contract.

Posibil efect de bumerang. Nici băncile n-au fost uşă de biserică

Exagerările de tipul celor prezentate mai sus pot face rău chiar oamenilor care se află, justificat, în conflict cu banca.
Unii dintre ei au câştigat deja procese însă alţii încă se judecă iar credibilitatea demersului lor va scădea prin exagerare. BCR, Volksbank, RBS şi OTP au pierdut deja mai multe procese individuale cu clienţi nemulţumiţi şi, în plus, încep să apară şi primele victorii în procese collective.
Un grup de clienţi ai BCR au obţinut în instanţă eliminarea comisionului de risc la creditele de nevoi personale în timp ce mai mulţi clienţi ai Volksbank au obţinut nu doar eliminarea acestui commission ci şi reducerea dobânzilor. Exemplele pot continua însă este de ajuns să amintim de existenţa unor comisioane cum ar fi comisionul de monitorizare a asigurării sau comisionul de rezervă obligatorie pentru a ne da seama că băncile nu au fost, în niciun caz, uşă de biserică.
Ca să nu mai vorbim despre contractele care conţineau celebra expresie “ banca îşi  rezervă dreptul de a majora dobânzile în funcţie de condiţiile pieţei”.