Sunt de mare notorietate deja gafele întâiului ales al țării. „Am învins pandemia”, „avem un succes al campaniei de vaccinare care se vede într-o reducere a dorinței de vaccinare”, „la noi sunt foarte mulți români care s-au vaccinat. E păcat că sunt atât de puțini”, „ am obținut pentru România o sumă impresionantă de 79,9 miliarde de euro pentru proiectele europene”, „statul român a eșuat” și multe, multe altele.

Care este de fapt originea acestor gafe înjositoare și stânjenitoare? În primul rând, superficialitatea și comoditatea președintelui. Trăsături care se împletesc cu dorința arzătoare de șefie – și la partid și la guvern și la Cotroceni- dar fără să fi fost alocată și dorința corespunzătoare de muncă și implicare. 

Astfel, KWI a căzut pradă propriului său vis de mărire și confort. A se vedea că dorința de a sta răbunit într-un turn de cleștar nu face bine țării. 

Cât timp la butoanele guvernării a fost PSD, prezidentul a fost privilegiat, deși dânsul nu a înțeles asta. Avea un inamic politic în care lovea cu blazare și dezgust la fiecare ieșire publică, inamic care niciodată nu a răspuns proporțional cu atacurile la care a fost supus. Gafele guvernării nu se contabilizau în ograda prezidențială și ofereau muniție din belșug, nu era nevoie să facă eforturi să înțeleagă, nici măcar la un nivel minimal problemele țării, domeniile preferate ale domniei sale fiind oricum „privilegiate” – externele și apărarea. Bugetul administrației prezidențiale creștea frumos de la un an la altul, alimentat fiind de rectificările prietenoase ale ciumei roșii. Mai mulți bani pentru protocol și pentru plimbări în fiecare an. Trai pe vătrai neneacă!

Președintele Johannis (căci așa se scrie numele domniei sale) a ținut cu îndărătnicie PNL sub papuc, partidul care l-a propulsat în funcția prezidențială și care a fost un instrument perfect pentru lansarea la scenă deschisă a viitorului superstar. O abordare medievală și păguboasă. O abordare ce dovedește micime intelectuală și politică. Este știut că în viață nu poți crește cu adevărat din punct de vedere profesional decât dacă ai în jurul tău oameni mai buni decât tine. Oameni care să ridice și să crească echipa. Președintele a preferat în schimb să se înconjoare cu oameni slabi, ca să nu se simtă vreodată amenințat. Dar nu e singurul vinovat de asta, majoritatea liderilor politici dâmbovițeni au procedat identic și continuă să meargă pe aceeași potecă. 

Dacă vă veți întreba vreodată de ce nivelul clasei politice – și nu numai, a ajuns atât de jos, aceasta este explicația. Aici se ascunde sămânța răului. 

Încet, încet partidul prezidențial s-a sufocat, a pierdut disciplină, ambiție, drum propriu și dorință de performanță. A devenit inert, pasiv și lipsit de viață. Și-a pierdut identitatea. Pnl-iștii nu mai au de mult idei proprii. Merg cuminți pe punctajul de la Cotroceni. Oamenii sunt promovați numai dacă au binecuvântarea Cotroceniului. Care se obține cu lingușeală la „marele Sfinx”, nicidecum cu performanță și abilități corespunzătoare. „Președintele știe mai bine”, „suntem într-un parteneriat cu președintele”, „președintele va hotărâ”… urlă sclaveții pe televizoare. Numai că, din păcate pentru acest partid istoric pe cale de a deveni istorie, președintele nici nu știe mai bine, nu e nici în parteneriat cu liberalii și nici nu are chef să hotărască. 

PNL a devenit astfel doar o insignă la reverul hainei prezidențiale. O tinichea. Cu un șef de carton care la prima ploaie s-a dezintegrat. 

Acum, prezidentul se găsește în situația în care de facto este și fără partid și fără guvern, iar mandatul cotrocenist este atât de fad încât nici măcar gospodinele nu l-ar pune la supă. 

Stă țeapăn așadar în fața națiunii, gol de conținut, fără soluții. Se străduiește din răsputeri ca națiunea să nu vadă asta. Dar națiunea vede deja cu claritate acest lucru. Numai că asta nu e ceva nou, deși pare. Președintele nu a avut niciodată soluții pentru România. Doar regia a fost înșelătoare.

Ani de zile, ani mulți la rând, domnul KWI nu a făcut nimic altceva decât să pună apă în exces la bonsaiul propriului EGO. Și iată că rezultatele nu au întârziat să apară. 

Foarte frumoasă povestea cu împăratul cel gol. Și emblematică pentru KWI.

Nu există ieșiri cu adevărat câștigătoare din capcanele în care este prinsă România. Nu există variante de succes pentru această țară, cel puțin pe termen scurt. Au fost distruse toate opțiunile de acțiune corectă. Există doar variante de „RĂU” mai mic sau mai mare. Din păcate pentru noi. 

Tare îmi este teamă că inadaptatul nostru președinte va alege răul cel mai mare pentru țară și pentru români!