La şase luni după plecarea lui Schmidt de la Apple, Steve Jobs s-a luat de Google în timpul unei prezentări Apple. Pe parcursul anului 2010 şi în 2011, cele două companii au purtat un război de care pe care: care are cea mai „deschisă“ tehnologie de smartphone-uri şi care va face viaţa mai uşoară omenirii. Apoi, în 2012, Apple a îndepărtat Google Maps şi YouTube din iPhone, în dorinţa de a-şi reduce dependenţa de compania care i-a uzurpat atât de rapid locul fruntaş de pe piaţa telefoniei mobile.

Până de curând, cele două companii au împărţit unul dintre cele mai importante proiecte de software open source din lume – WebKit, baza browserelor Safari (Apple) şi Chrome (Google), dar în aprilie, s-a încheiat şi acest mariaj.
Totuşi, mai există un singur lucru pe care giganţii îl mai au în comun, ultima bucăţică de strălucire tehnologică pe care o împart.

Este vorba despre un instrument denumit LLVM, prescurtarea de la maşină virtuală de nivel de bază. LLVM stă la baza muncii celor două companii, ajutând nu numai la crearea software-ului pentru smartphone-uri, ci şi la cea a sistemelor de operare, a browserelor şi a serviciilor web.

Acest instrument a fost creat de o echipă de cercetători de la Universitatea din Illinois. Astăzi, Apple foloseşte LLVM în dezvoltarea sistemului de operare Mac OS X, pentru desktopuri şi notebook-uri, precum şi a iOS, folosit pe smartphone-uri şi tablete. În acelaşi fel, instrumentul ajută la dezvoltarea şi rularea aplicaţiilor pentru telefoanele cu Android, iar în interiorul Google, ajută la crearea soft-urilor care susţin imperiul online al companiei, soft-uri care rulează servicii precum Google Search, Gmail şi Google Docs.

SURSA: Wired