De circa o lună, turbinele Hidroelectrica se învârt tot mai încet. Cu excepția, ultimelor zile, România a fost cuprinsă de secetă, Dunărea şi râurile interioare au ajuns la debite mici iar apa din lacuri nu se mai uzinează, pentru că trebuie realizată rezerva strategică de apă. Prin urmare, aşa cum se poate vedea şi din situaţia Transelectrica, producţia medie orară a Hidroelectrica a scăzut spre 2.000 de MW, de la peste 3.000 de MW, chiar 3.500 de MW, în prima jumătate a anului. 

Declinul de producţie al companiei de stat, de-abia ieşită din insolvenţă, a dus la mai multe efecte în piaţă. Printre acestea, creşterea preţului energiei de pe PZU (Piaţa de Ziua Următoare – n.r.) cu aproape 30% şi revenirea pe primul loc a Complexului Energetic Oltenia ca prim producător de curent din ţară. “Din iunie începând, debitele Dunării au scăzut până la 3.500 de metri cubi pe secundă, mult sub ce am avut în prima parte a anului, 4.500 – 5.000 de metri cubi pe secundă. Secetă şi pe râurile interioare. Pe lacuri, nu s-a mai uzinat, pentru că Hidroelectrica are nevoie de apă pentru la iarnă, circa 3 TWh, gradul de umplere fiind acum de circa 60%. A doua parte a anului va fi caracterizată de o producţie de energie mai mică pentru Hidroelectrica, dar vândută la preţuri mai bune”, susține Remus Borza, fostul administrator judiciar al companiei, până în luna iunie a acestui an.

Dacă ne uităm la datele Transelectrica(foto ataşat) cu producţia zilnică de electricitate, pe surse de producţie, a României, putem observa că Hidroelectrica producea zilnic, pe medie, până la 1 septembrie, circa 3.000 MW orari. Chiar de la începutul acestei luni, producţia medie scade spre 2.000 de MW, odată cu diminuarea debitelor Dunării de la 4.500 de metri cubi pe secundă către 3.500 de metri cubi pe secundă. Tot de la începutul lunii septembrie, producţia de energie din cărbune a egalizat, ba chiar depăşit, pe media unei zile producţia de energie hidro, o situaţie nemaintâlnită din luna februarie. Toată primăvara şi vara, cărbunii au stat la o producţie medie zilnică de circa 1.500 de MWh, apoi, din această lună, brusc producţia urcă spre o medie de 2.500 de MWh.

A crescut preţul energiei în piaţă

Pe fondul unei diminuări a producţiei hidro, cea mai ieftină din cele produse din surse convenţionale, preţul de tranazacţionare al energiei de pe piaţa PZU a urcat de la 110 – 120 de lei/MWh, în iunie, la 150 de lei/MWh, în prezent. În consecinţă, Complexul Energetic Oltenia, care foloseşte lignit pentru a produce energie în termocentrale, a început să producă şi să vândă mai mult, ajungând să depăşească Hidroelectrica şi să devină, pe medie, primul producător de energie electrică din România. Cu toate acestea, compania tot nu îşi acoperă costurile de producţie. “CEO produce MWh cu 200 de lei şi îl vinde cu 150 de lei. La începutul verii, îl vindea chiar cu 120 de lei. De unde credeţi că au apărut acele pierderi colosale de 140 de milioane de lei, la semestru ?”, se întreabă Borza. În ceea ce priveşte celălalt colos energetic pe cărbune din România, Complexul Energetic Hunedoara, situaţia este încă şi mai tragică. Acesta are un preţ de producţie de 300 de lei/MWh, la care nu poate emite pretenţii să conteze pe piaţa liberă decât dacă decide să vândă la sub jumătate de preţ din costuri, ceea ce, de altfel, CEH a şi făcut, ajungând la pierderi de peste 2 miliarde de lei în acest an.

Principalele efecte

Odată cu diminuarea, de la începutul lunii septembrie, a producţiei de energie hidro mai multe efecte au apărut în piaţă. În primul rând, aşa cum am menţionat deja, preţul mediu de pe PZU OPCOM(bursa de energie) a urcat către 150 de lei/MWh. Aceasta înseamnă că achiziţiile de energie ale firmelor din piaţă au devenit mai scumpe. Chiar şi pe piaţa de energie a consumatorilor casnici există efecte. Pentru că 70% din energia pe care furnizorii o livrează gospodăriilor provine din piaţa liberă, înseamnă că achiziţiile devin mai scumpe pentru aceştia. Noile costuri vor fi trimise către ANRE, în scopul recunoaşterii lor şi aprobării noilor tarife de achiziţie, deci, cel puţin teoretic, factura pentru consumatorii casnici ar putea să crească puţin. Preţul mărfii energie în preţul final al consumatorului casnici contează în proporţie de doar o treime. Restul de două treimi reprezintă diverse taxe şi tarife, la rândul lor reglementate.

În al treilea rând, scăderea producţiei de energie a Hidroelectrica a antrenat cu sine o scădere generalizată a producţiei de energie a României. Astfel, de la vârfuri de aproape 10.000 de MWh şi medii de 8.000 de MWh, în iunie, s-a ajuns, în septembrie, când perioada de concedii este încheiată şi, de principiu, toţi românii s-au reîntors la muncă, la vârfuri de 8.000 de MWh şi medii de 6.000 MWh.

După cum se poate observa şi în datele furnizate de Transelectrica, odată cu scăderea ponderii energiei hidro în total surse de producţie energie, au scăzut şi exporturile României. Din primăvară, România a fost constant un exportator net de energie electrică. În iulie, exporturile ajungeau şi la 1.800 de MWh, mai mult, spre exemplu, decât ceea ce produc ambele reactoare de la Cernavodă. În prezent însă, exporturile au scăzut spre 600 – 800 de MWh.

O a treia consecinţă ar fi faptul că producţia de energie a Hidroelectrica, în trimestrul trei al anului, va fi mai mică decât în precedentele două, prin urmare şi rezultatele financiare ar putea fi mai slabe pe sfârşit de an. În prima jumătate a anului Hidrolectrica a avut cel mai bun semestru din istorie, realizând un profit de un miliard de lei brut. Totuşi, Borza apreciază că ce s-a pierdut în producţie, s-a recuperat din creşterea preţului de piaţă al energiei. “La sfârşitul anului, Hidroelectrica va realiza un profit brut de peste 1,4 miliarde lei, cel mai mare din istorie”, estimează fostul administrator judiciar.

Hidroelectrica este cel mai mare producător de energie din România, după capacitatea instalată, cu 6.400 MW în hidrocentrale. Este în acelaţi timp şi cel mai ieftin dintre producătorii de energie din surse convenţionale. Planul autorităţilor române este ca, în 2017, acţiunile Hidroelectrica să fie listate la Bursa din Londra şi de la Bucureşti. Remus Borza apreciază viitoarea valoare de piaţă a companiei la 5 miliarde de euro.

Complexul Energetic Oltenia este al doilea cel mai mare producător de energie din România – capacitate instalată de 3.500 de MW.

Aceşti doi coloşi, la care se adaugă şi termocentralele pe gaze, plus producătorii de energie din  surse eoliene şi fotovoltaice, au o producţie oscilantă, funcţie de condiţiile meteo şi cele de piaţă. În schimb, cel de-al treilea mare producător de energie din ţară, Nulclearelectrica, are o producţie constantă de circa 1.400 de MWh, după cum se poate vedea şi în ilustraţia ataşată.

DECLARAŢIE

 “La sfârşitul anului, Hidroelectrica va realiza un profit brut de peste 1,4 miliarde lei, cel mai mare din istorie” –  Remus Borza, fost administrator judiciar al Hidroelectrica 

Te-ar putea interesa și: