Milioane de oameni și-au pierdut locurile de muncă din cauza coronavirusului. Donald Trump nu. Pandemia nu a obligat Casa Albă să-și închidă ușile. Aşadar, Trump a continuat să ponteze, primindu-și salariul și mizând pe beneficiile funcției sale, inclusiv spentru a-şi salva viața, scrie Ruy Castro pentru Folha Online.

Să nu fim cinici. Lumea a primit cu euforie vestea că el a căzut victimă bolii care a afectat deja 35 de milioane de oameni și a cărei gravitate a negat-o tot timpul. Fără condoleanțe sau rugăciuni ipocrite pentru recuperarea sa. Mulți au ţinut pumnii pentru ca el să treacă prin aceleași orori ca rudele și prietenii noștri, cum ar fi intubarea și cine știe, poate să se alăture celor peste un milion de oameni pe care i-a luat virusul. Printre alte motive, pentru ca cineva mai puțin iresponsabil să preia frâiele în SUA și să întrerupă exemplul nefast pe care Trump îl dă  guvernanţilor nătângi.

De aici încântarea cu care am urmărit droaia de medicamente pe care medicii le-au pompat în organismul lui printr-o multitudine de orificii. Trump a fost umplut cu cocktailuri de anticorpi sintetici, antivirale, melatonină, zinc, aspirine și antiacide, asociate cu kilograme de medicamente heavy metal precum dexametazona, remdesivir și REGN-COV 2, în timp ce l-au ținut să respire cu jeturi de oxigen capabile să umfle dirijabilul Hindenburg. Numai nu i-au dat clorochină pentru că voiau să-l salveze, nu să-l omoare.

Cu toate acestea, nu este de mirare că i-au trebuit doar trei zile ca să învie, să se întoarcă la muncă și să arunce masca. Problema acum este: cine va proteja Casa Albă de bomba umană în care s-a transformat Trump, aruncând stropi de salivă pe unde trece și atingând colegi, birocrați, agenți de pază, oameni de serviciu și chiar bieţii corespondenți?

Trump a declarat că se simte mai bine astăzi decât „acum 20 de ani”. Minciună. Acum 20 de ani pipăia tinerele în public. Acum nu mai are rost să facă asta.