Istoria începe în Valea Mare de Criș, județul Bihor, „Toscana de România”, cum o descriu frații Ovidiu și Lucian Olar. Acolo, bunicul din partea tatălui era tâmplarul satului: făcea scaune, mese, geamuri, butoaie, tot ce avea nevoie o gospodărie.
Bunicul din partea mamei era dulgherul satului, ridica case din piatră și lemn, grajduri și șoproane. Practic, o „companie cu servicii integrate”, într-o vreme în care vocabularul de business nu exista.
Bunicul tâmplar a început, de fapt, cu fierăria. Primul său atelier de fierărie a ars, iar atunci a decis să „încerce cu lemnul”.
Neavând acces la utilaje, și le construia singur: mașini de rindeluit improvizate, freze pentru geamuri și îmbinări, cuțite de tăiere făcute manual și componente realizate din țevi grele pe care le căra, pe jos, peste 10 kilometri, de la o mină din apropiere. Așa apare primul mare fir roșu al poveștii – inovația.
Comunismul și economia pe troc
În comunism, afacerea supraviețuia pe troc. Oamenii veneau înainte de sezonul prunelor să comande „căzi” – cum numesc frații Olar butoaiele pentru prune – iar plata se făcea în prune, zile de muncă la pădure sau ajutor la diverse lucrări.
Atelierul bunicului devenise un mic nucleu de economie locală într-o perioadă în care inițiativa privată era tolerată la limită.
Tatăl – învățător la catedră, antreprenor în weekend
A doua generație o reprezintă tatăl fraților Olar, cadru didactic la bază, învățător de clasele I–IV, dar cu „viață dublă” de tâmplar. În fiecare weekend și în toate vacanțele, mergea în sat și lucra în atelierul bunicului. A pus primul gater pentru debitarea bușteanului, a transformat atelierul într-o hală de producție și a început să gândească în termeni de flux tehnologic, productivitate, utilaje performante.
După 1990 înființează prima firmă și începe să lucreze pentru licee, instituții, apoi pentru clienți străini.
Momentul decisiv vine în 1999, când cumpără o fabrică de scaune de la doi frați italieni și intră pe o nișă complicată: producția de scaune, care presupune utilaje specializate și îmbinări complexe.
Duval – noua identitate a unei tradiții vechi
A treia generație, Ovidiu și Lucian, cresc „în atelierul bunicului” și în fabrica tatălui, cu vacanțe petrecute printre lemn, cuie și utilaje. Amândoi urmează Facultatea de Prelucrarea Lemnului din Oradea și devin, cum spun ei, „primii tâmplari din familie cu acte în regulă”.
Ovidiu lucrează pe primul CNC (un robot care execută operațiuni programate pe computer, la milimetru) al firmei, Lucian dezvoltă o secție de mobilier, apoi preia coordonarea tehnică.
În 2018 decid să schimbe traiectoria: până atunci, produceau în principal la comandă pentru clienți străini – modele trimise de alții, în serii mari. Dacă un client găsea un producător mai ieftin, riscul era ca businessul să fie lăsat „în aer”.
Atunci se naște brandul Duval: „DU” de la doi frați și „VAL” de la Valea Mare de Criș, satul bunicilor. Firma mamă se numește Val Furniture, iar Duval devine brandul comercial sub care ies în piață colecțiile proprii de scaune și mese.
Astăzi, Duval Furniture înseamnă peste 50 de modele de scaune și peste 20 de modele de mese, showroom-uri în Oradea și București, o insulă inovatoare în Iulius Mall Cluj-Napoca și exporturi către piețe precum Marea Britanie, Austria, Suedia, Belgia, Germania sau Italia.
Dincolo de cifre și tehnologie, rămâne „moștenirea de fond”: dragostea pentru meserie, respectul pentru client și convingerea că un scaun bun trebuie să reziste „generații, nu doar ani”.
