A poposit degetul cu manichiura impecabilă a lui Mugur Isărescu pe butonul de start al tipografiei de bani a BNR?

O şoaptă, fluturând din aripi delicată ca un fluture, mi-a poposit de curând în ureche. Se făcea că Domnia Sa, proaspătul reales în poziţia de guvernator al Băncii Naţionale, ar fi dat drumul la tiparniţă. În alt context, aş fi aruncat zvonul printr-un bobârnac direct în coşul de sub birou. O asemenea acţiune ar fi cauzatoare de inflaţie, deci sărăcire în masă a populaţiei. În plus, este exact ceea ce domnul Isărescu a promis în faţa naţiunii să nu facă. Astăzi, însă, cred că zvonul merită toată atenţia.Hai să ne uităm puţin la ultimele veşti de pe frontul economic, cel mult prea neglijat în ultimele săptămâni din cauza dezbaterilor despre dosul de palmă băsescian ce au monopolizat agenda publică. Băncile comerciale din România au împrumutat statul până peste limitele de risc asumate. Buget nu avem încă, deci nici bani de la FMI. Creditele externe se scumpesc din zi în zi, ca urmare a apetitului redus pentru risc, dar şi al evidentei poziţii de negociere foarte proaste pe care o au oficialii români. Norii negri ai crizei rânjesc a furtună din cauza perspectivelor imediate ale necesarului de finanţare a ţării noastre. Primul mare faliment, cu legături la vârful Topului 300 Capital, s-a produs: ING a pus lacătul pe câteva magazine ale grupului Flamingo, intrat în insolvenţă.

Cerul economiei naţionale este deja brăzdat de fulgere şi tunetele se aud din ce în ce mai aproape. Piaţa muncii a pierdut în acest an 386.000 de locuri de muncă, majoritatea din sectorul privat. Implicit, taxele aferente acestor aproape 400.000 de salarii lipsesc din vistieria de la Finanţe. În plus, sectorul de stat nu a reuşit încă să taie niciuna dintre sutele de mii de joburi despre care ştim că nu-şi poate permite să le plătească în 2010. Ei bine, acum chiar a început furtuna. Iar singurul paratrăznet disponibil este populaţia activă, cocoşată deja precum coloana vertebrală a unui octogenar sub povara cererilor venite din toate părţile. Bani nu sunt, iar atunci când se mai găsesc, ei sunt foarte scumpi. Firmele dau faliment. Băncile sunt îngenuncheate de perspectivele creditelor neperformante, iar clientul preferat, România, s-a imprumutat deja până la limita la care toate semnalele de alarmă ale finanţiştilor afişează cota de avarie. Iar nevoia de bani a statului în anul care vine este mai mare cu câteva miliarde bune, chiar în condiţiile în care nimic rău nu s-ar mai întâmpla de acum încolo.

Guvern nu avem şi nici perspectiva ca Moş Crăciun să-i aducă în dar scaunului de premier un posterior ferm nu există. În condiţiile astea şi în lumina promisiunilor electorale, ce credeţi? A poposit degetul cu manichiura impecabilă a lui Mugur Isărescu pe butonul de start al tipografiei de bani a BNR?