Timpul trece, leafa merge – în versiune capitalistă

Vi s-a întâmplat să intraţi într-o insti­tuţie, fie ea şi privată, şi să vedeţi angajaţii stând de pomană? Sau să aşteptaţi cu orele să vă vină rândul la administraţia locală, iar îndărătul ghişee­lor să vedeţi funcţionari moţăind, pur şi simplu?

Se tot vorbeşte în ultima vreme de­spre restructurarea personalului bugetar. Încercând să facem un inventar al slujbelor în care se stă degeaba, vom  descoperi o Românie a… şezătorilor.

În discuţiile private de la Guvern, se spune că ar exista un excedent de peste 70% de bugetari. Dacă aşa stau lucrurile, atunci nu restructurările în sine sunt dramatice, ci modul în care se vor face. Exemplul cel mai concludent ni-l dă Viorica Costiniu, judecător la Curtea de Apel Bucureşti: „Noi avem două secţii penale şi trei secţii civile, fiecare cu preşedinte şi grefier-şef, plus un preşedinte şi trei vicepreşedinţi care se toacă unii pe alţii, pentru că intră în sala de şedinţe numai o dată pe lună. Ce rost îşi au cei trei vicepreşedinţi?! Dacă este nevoie să  fie înlocuit preşedintele, se poate lua un vice de la secţie, fără probleme.“ Exemplele sunt numeroase, se poate scrie o carte: „La parchete, este nenorocire. Acolo sunt şefi şi pe respiraţie! La DNA şi DIICOT, sunt mai mulţi şefi decât executanţi. Se calcă pe picioare, iar în noua lege de salarizare s-au mărit lefurile doar la şefi.“ Cam la fel este situaţia şi la Ministerul Justiţiei. Dacă în Franţa, la Ministerul Justiţiei sunt 156 de angajaţi la 6.500 de judecători, la noi sunt peste 400, în condiţiile în care trei sferturi din atribuţii au fost luate de Consiliul Superior al Magistraturii. „Sunt direcţii cu competenţe similare: una de cooperare europeană, alta, internaţională“, adaugă Viorica Costiniu.

Imaginea, parcă trasă la indigo, se regăseşte în toate ministerele şi instituţiile subordonate, parlament, primării, consilii judeţene sau locale. Detalii aflăm de la un fost primar,  actualmente consilier de ministru: „Nu am nimic de făcut, decât dacă vreau eu să fac ceva. Îmi văd liniştit de încă vreo trei joburi, din care câştig sume frumuşele.“ Tot de la el aflăm că la primării sunt servicii în care nu s-a făcut nimic, niciodată. „Ce să muncească cei de la serviciul de integrare sau informare europeană, cei de la proiecte cu finanţare internaţională sau cei de la managementul proiectelor, când primăriile nu au bani pentru cofinanţarea lor?!“, întreabă retoric interlocutorul nostru.

Unde se stă cel mai bine: la stat sau la privat?

În administraţia locală, sunt nenumărate servicii inventate pentru clientela politică. Pentru crearea unui post de şef este nevoie însă de altele în subordine. Şi uite-aşa, bulgărele de zăpadă al posturilor fantomă tot creşte. De la un director din Ministerul Culturii aflăm că există o  angajată la Muzeul Satului care lucrează şi la minister, ca secretară, pe convenţie civilă. Şoferul secretarului de stat este angajat şi ca tractorist la Muzeului Satului. Lista este lungă, pentru că la acest minister lucrează pe convenţii civile tot atâţia câţi au contracte de muncă. Şi la direcţiile de cultură judeţene stă personalul, neavând obiectul muncii. La teatrele mari, directorii angajează specialist în relaţii publice, activitatea intrând, de fapt, în atribuţiile secretarului literar. Serviciile de comunicare ale instituţiilor publice sunt pline, de altfel, de astfel de PR-işti. Şi secretariatele au… „şezătorii“ lor.

Posturi parazitare au apărut şi în companiile private, pentru că şi acolo există destule rude, pile, interese şi obligaţii. Chiar şi în fotbal găseşti pe banca rezervelor pupila vreunui preşedinte de club sau patron. În divizia A, un astfel de rezervist, care nu a intrat vreodată pe teren, câştigă şi 100.000 de euro pe an. Aşa încât, la bugetarii excedentari se adaugă un număr impresionat de „şezători“ care taie frunză la câini în regim privat.

Joburi în care se stă la greu

– Liftier în instituţii publice
Atribuţii: apasă pe butoanele de comandă ale liftului
Salariu: minim pe economie (de regulă), sporuri de vechime, pentru condiţii grele de muncă, tichete de masă

– Portar şi personal de pază în instituţii publice, dar şi la bănci, hoteluri etc.
Atribuţii: stau pe scaun sau, din când în când, în picioare
Salariu: minim pe economie şi diverse sporuri

– Şofer pentru demnitari, înalţi conducători de instituţii publice, dar şi preşedinţi de bancă, mari companii etc.
Atribuţii: conduce maşina şefilor respectivi (când este cazul, adeseori şefii preferând să meargă singuri, cu o altă maşină de serviciu aflată la dispoziţie); când şeful este plecat din ţară, şoferul stă (la serviciu sau acasă)
Salariu: diferit, de la caz la caz; se adaugă micile lor aranjamente cu benzina, service-ul maşinii etc.

– Dispecer trafic la RATB şi supraveghetor de monitoare în marile magazine, bănci, metrou etc.
Atribuţii: cei de la RATB pun ştampila pe foile de parcurs ale şoferilor, iar ceilalţi se uită, din când în când, pe ecranele unor monitoare
Salariu: salariu minim pe economie, plus diverse sporuri şi bonuri de masă

Posturi clientelare în una dintre primăriile din Capitală

Posturi în slujba primarului:
– Consilieri personali: 3 PC (personal con­trac­­tual)
– Serviciul Corp control primar: 4+1 FP (funcţionar public) şi 4 PC
– Direcţia Comunicare primar şi relaţii cu mass-media: 7+1 FP şi 12 PC
– Serviciu Relaţii cu media: 6+1 FP şi 3 PC
– Biroul Managementul situaţiilor de urgen­ţă: 3+1 FP şi 1 PC

Posturi parazite:
– La consiliul local există, de asemenea, Serviciul Situaţii de urgenţă, dar nu este publicat numărul personalului
– Serviciul Managementul programelor şi proiectelor comunitare: 12+1 FP şi 2 PC.

Posturi cu „numire în plic“ la un minister (mai puţin important)

– Compartimentul pentru relaţia cu Parla­mentul
– Compartimentul relaţii internaţionale
– Compartimentul strategii şi proiecte europene
– Unitatea pentru afaceri europene
– Compartimentul comunicare şi relaţii pu­bli­ce
– Corpul de control al ministrului
– Consilier diplomatic
– Cabinetul ministrului: 17 persoane, aflate în subordonare directă, adică un şef de cabinet, un secretar personal, doi directori de cabinet, opt consilieri personali, trei asistenţi de cabinet (consultanţi), un secretar de cabinet şi un curier personal.