The Guardian: Europa intră într-un superciclu electoral care ar putea schimba UE. Partidele naționaliste și eurosceptice câștigă teren în 4 mari țări

The Guardian: Europa intră într-un superciclu electoral care ar putea schimba UE. Partidele naționaliste și eurosceptice câștigă teren în 4 mari țări

SURSA FOTO: Dreamstime – Destrămarea Uniunii Europene

Publicat de Bogdan Ungureanu la 22 noiembrie 2026, 19:59

Europa se pregătește pentru o succesiune neobișnuită de alegeri naționale, care ar putea modifica echilibrul politic al Uniunii Europene. Spania, Franța, Polonia și Italia se confruntă cu ascensiunea partidelor naționaliste și eurosceptice. Rezultatele scrutinurilor ar putea slăbi cooperarea europeană, bloca decizii importante și pune la încercare capacitatea UE de a răspunde provocărilor viitoare, se arată într-o amplă analiză publicată de The Guardian.

Europa se apropie de o schimbare politică majoră, după aproape trei decenii de dominație a centrului proeuropean

La sfârșitul anului 1998, Tony Blair conducea guvernul britanic, Lionel Jospin era premierul Franței, iar Gerhard Schröder tocmai fusese ales cancelar al Germaniei. Uniunea Europeană avea 15 state membre, iar partidele de centru-stânga, favorabile proiectului european, guvernau aproape întregul bloc.

Economiile înregistrau creșteri susținute, iar nivelul de trai se îmbunătățea. Procesul de extindere către est era în desfășurare. La Washington, Bill Clinton promova aceeași abordare politică centristă, cunoscută drept „a treia cale”.

Aceasta încerca să găsească un echilibru între capitalismul bazat pe piața liberă și socialismul tradițional. Uniunea Europeană părea atunci să beneficieze de direcția în care evolua istoria continentului.

Aproape trei decenii mai târziu, politica europeană pare să se îndrepte din nou într-o singură direcție. De această dată, însă, avantajul aparține extremei drepte naționaliste, se arată în analiza The Guardian, semnată de Jon Henley.

Evoluțiile politice ar putea provoca o destrămare treptată a consensului european de după Al Doilea Război Mondial. Acest consens a stat la baza construcției Uniunii Europene.

Între sfârșitul lunii noiembrie 2026 și finalul anului 2027, statele membre vor traversa o perioadă electorală deosebit de aglomerată. Alegătorii din patru dintre cele mai mari cinci economii și state europene ca populație vor merge la urne.

În aceeași perioadă sunt programate alegeri parlamentare în Estonia, Finlanda, Grecia și Slovacia. Germania va organiza, de asemenea, scrutinuri regionale.

Spania, Franța, Polonia și Italia se pregătesc pentru confruntări electorale în care extrema dreaptă poate câștiga influență în Europa

Spania va deschide această succesiune electorală prin alegerile generale anticipate programate pentru 29 noiembrie. Coaliția socialistă condusă de premierul Pedro Sánchez riscă să piardă scrutinul.

Principalii adversari sunt Partidul Popular (PP), de orientare conservatoare, și formațiunea de extremă dreapta Vox. Cele două partide guvernează deja împreună în anumite regiuni spaniole.

În Franța, primăvara anului 2027 va aduce alegeri prezidențiale și parlamentare. Marine Le Pen, reprezentanta partidului de extremă dreapta Adunarea Națională (RN), este considerată favorita clară a cursei prezidențiale.

Aceasta se află cu mult înaintea candidatului extremei stângi, Jean-Luc Mélenchon. Opoziția tradițională este, în schimb, puternic fragmentată.

Polonia va organiza alegeri în cursul anului viitor. Partidele naționaliste, care însumează aproape jumătate din voturile alegătorilor, ar putea înlătura coaliția liberală condusă de premierul Donald Tusk.

Această posibilitate există în pofida diviziunilor recente din tabăra naționalistă. Acestea au afectat inclusiv relațiile dintre reprezentanții opoziției de dreapta.

În Italia, Giorgia Meloni urmărește obținerea unui al doilea mandat. Alegerile sunt programate înainte de sfârșitul anului 2027.

Partidul său, Frații Italiei, are rădăcini în extrema dreaptă. Meloni se confruntă însă cu presiuni suplimentare din partea formațiunii nou-înființate Viitorul Național, condusă de Roberto Vannacci.

Sprijinul europenilor pentru Uniunea Europeană rămâne ridicat, deși partidele eurosceptice câștigă popularitate

Ascensiunea naționalismului în Europa are loc într-un context aparent paradoxal. Sprijinul populației pentru apartenența la Uniunea Europeană se află la un nivel foarte ridicat.

Experiența Brexitului și instabilitatea unei lumi tot mai imprevizibile i-au determinat pe mulți europeni să privească diferit apartenența la blocul comunitar.

Un procent record de 74% dintre europeni consideră că țara lor beneficiază de pe urma apartenenței la Uniunea Europeană. În același timp, foarte puține partide eurosceptice mai susțin explicit ieșirea din organizație.

Aceste formațiuni continuă însă să considere UE un proiect impus de la nivel central, care afectează suveranitatea statelor naționale. Obiectivul lor este transformarea Uniunii într-o asociere mult mai flexibilă de state suverane.

Politologul italian Natalie Tocci avertizează că următorul superciclu electoral ar putea schimba profund configurația politică europeană.

Aceasta consideră că efectele ar putea depăși simpla slăbire treptată a proiectului european.

„Ar putea schimba în mod dramatic imaginea Europei”, a explicat Natalie Tocci, referindu-se la consecințele scrutinurilor programate în următoarea perioadă.

Politologul a avertizat că rezultatul ar putea însemna nu doar „o erodare lentă a proiectului european, ci o golire a acestuia de conținut, dacă nu chiar o implozie totală”.

Problemele economice și nemulțumirile sociale alimentează ascensiunea partidelor naționaliste

Alegerile vor avea particularități diferite de la o țară la alta. Analiștii consideră însă că evoluțiile politice sunt alimentate de factori comuni.

Creșterea economică lentă, îmbătrânirea populației și presiunea asupra finanțelor publice afectează încrederea alegătorilor. Costul vieții continuă să crească, iar partidele tradiționale de centru-stânga și centru-dreapta pierd susținere.

Aceste formațiuni au reprezentat mult timp principalele forțe politice ale Europei. Nemulțumirea alegătorilor este vizibilă inclusiv prin protestele conduse de tineri, care se răspândesc pe continent.

În paralel, partidele naționaliste au devenit tot mai eficiente în promovarea unor presupuse amenințări și crize. Temele abordate includ migrația, vaccinurile, tranziția verde și sprijinul acordat Ucrainei.

Acestora li se adaugă globalizarea, elitele internaționale și instituțiile supranaționale. Narațiunile sunt amplificate de dezinformarea rusă și de susținerea explicită oferită partidelor „patriotice” de administrația președintelui american Donald Trump.

Politica europeană a devenit astfel mai fragmentată și mai polarizată. Aproape un alegător din patru votează în prezent cu partide de extremă dreapta.

Ponderea acestora a crescut de aproape cinci ori față de nivelul înregistrat la mijlocul anilor ’90.

Extrema dreaptă nu a câștigat în toate statele, dar tendința generală indică o creștere a influenței sale

Ascensiunea formațiunilor radicale nu a fost constantă în ultimii ani. În unele state europene, acestea au înregistrat victorii importante, în timp ce în altele au pierdut sprijin electoral.

În Germania de Est, partidul Alternativa pentru Germania (AfD) a obținut o victorie istorică la alegerile regionale. În schimb, Partidul Libertății, condus de Geert Wilders, a pierdut aproape o treime dintre mandatele sale în Olanda.

În Ungaria, formațiunea Fidesz a premierului Viktor Orbán a suferit o înfrângere categorică. Partidul Democraților Suedezi, de extremă dreapta, a pierdut susținere pentru prima dată în ultimii 16 ani.

Cu toate acestea, tendința generală rămâne una ascendentă. Politologii consideră că un factor important este normalizarea ideilor extremei drepte și preluarea lor treptată de către partidele tradiționale.

Migrația reprezintă unul dintre cele mai evidente exemple. Partidele de centru-dreapta renunță treptat la barierele politice care împiedicau colaborarea cu formațiunile radicale.

La nivel european, Partidul Popular European, principala familie politică de centru-dreapta, colaborează tot mai des cu grupări situate mai la dreapta. Obiectivele acestor colaborări includ eliminarea unor componente ale Pactului verde european și înăsprirea regulilor privind migrația.

Un bloc eurosceptic mai puternic ar putea bloca deciziile importante ale Uniunii Europene

Una dintre cele mai importante consecințe ale superciclului electoral ar putea fi schimbarea componenței Consiliului European. Instituția reunește liderii naționali și stabilește principalele direcții politice ale Uniunii.

În prezent, doar trei dintre cei 27 de șefi de guvern provin din partide de centru-stânga.

Dacă lideri eurosceptici vor ajunge la conducerea Franței, Spaniei și Poloniei până la sfârșitul anului 2027, situația s-ar putea schimba considerabil.

Aceștia s-ar alătura reprezentanților unor guverne din Cehia, Italia, România, Slovacia și Slovenia. Împreună, ar putea forma o minoritate de blocaj importantă.

Un asemenea grup nu ar avea suficiente voturi pentru a modifica singur legislația europeană. Ar putea însă împiedica adoptarea unor decizii esențiale.

Negocierile privind bugetul UE, extinderea Uniunii și ajutorul pentru Ucraina s-ar putea confrunta cu blocaje. Aceeași situație ar putea afecta integrarea europeană în domenii precum apărarea, energia, finanțele și tehnologia.

Politologul Natalie Tocci consideră că schimbarea raportului de forțe ar putea influența și comportamentul actualilor lideri europeni.

Giorgia Meloni a adoptat până acum o poziție relativ moderată în relația cu instituțiile europene. Această atitudine ar fi fost determinată, parțial, de izolarea sa față de lideri precum Donald Tusk, Pedro Sánchez și Emmanuel Macron.

Un alt factor important îl reprezintă dependența Italiei de aproximativ 200 de miliarde de euro din fondurile europene de redresare.

Situația s-ar putea modifica dacă Meloni ar avea alături lideri precum Marine Le Pen, Jarosław Kaczyński, reprezentantul partidului polonez Lege și Justiție (PiS), și un guvern spaniol susținut de Vox.

În același timp, Roberto Vannacci ar putea exercita presiuni suplimentare asupra premierului italian din interiorul propriului spectru politic. Pe măsură ce fondurile europene se vor diminua, Meloni ar putea avea mai puține motive să susțină politicile proeuropene.

Franța reprezintă principalul test pentru viitorul Uniunii Europene

Analiștii consideră că Franța va fi principalul câmp de confruntare pentru viitorul proiectului european. Programul electoral al lui Marine Le Pen intră în contradicție cu mai multe principii și reguli ale Uniunii.

Lidera Adunării Naționale intenționează să reducă cu 11 miliarde de euro contribuția Franței la bugetul comunitar. De asemenea, propune organizarea unui referendum constituțional pentru consacrarea supremației legislației franceze asupra celei europene.

Programul său prevede și încălcarea mai multor reguli ale pieței unice europene.

Mujtaba Rahman, reprezentant al firmei de consultanță Eurasia Group, subliniază influența deosebită pe care Franța o exercită în cadrul Uniunii Europene.

În opinia sa, un președinte Le Pen ar avea o capacitate de influență mult mai mare decât Viktor Orbán. Acesta ar putea aplica mult mai eficient strategia extremei drepte împotriva arhitecturii instituționale europene.

„Franța are o influență foarte importantă asupra UE”, a declarat Mujtaba Rahman.

Expertul a explicat că, spre deosebire de Orbán, Marine Le Pen ar beneficia de „o influență mult mai mare pentru a pune în aplicare strategia extremei drepte de subminare a arhitecturii supranaționale a UE, bazate pe respectarea legii”.

Până acum, instituțiile europene au reușit să limiteze influența unor lideri contestatari precum Viktor Orbán. Acest lucru a fost posibil în principal deoarece numărul acestora era rareori mai mare de doi sau trei.

Formarea unui bloc eurosceptic unit ar putea schimba radical situația. Uniunea ar putea întâmpina dificultăți în aplicarea standardelor privind statul de drept și aprofundarea politicilor economice și de securitate.

De asemenea, statele membre ar putea ajunge în imposibilitatea de a conveni asupra unor decizii importante. Ucraina ar putea fi prima victimă a acestei schimbări.

Marine Le Pen ar putea conduce o coaliție de blocaj împotriva acordării unor noi ajutoare europene pentru Kiev.

Alegerile din 2027 din Europa vor testa capacitatea Uniunii Europene de a rămâne relevantă pe scena internațională

La aproape trei decenii distanță de anul 1998, scrutinurile care urmează în Europa ar putea deveni teste esențiale pentru rezistența instituțională a Uniunii.

Stefan Lehne, reprezentant al institutului de cercetare Carnegie Europe, consideră că riscurile pentru blocul comunitar sunt importante pe termen mediu. Acesta nu anticipează neapărat o amenințare imediată sau existențială pentru existența UE.

Totuși, creșterea influenței extremei drepte ar putea împiedica Uniunea să se adapteze provocărilor viitoare.

„Un rol mai puternic al extremei drepte ar putea să nu ducă la destrămarea Uniunii Europene în forma sa actuală”, a declarat Stefan Lehne.

Expertul a avertizat însă că această evoluție ar putea „împiedica Uniunea să devină ceea ce trebuie să fie pentru a face față provocărilor viitorului”.

În opinia sa, incapacitatea prelungită a statelor membre de a acționa împreună, atunci când situația o impune, ar conduce treptat și inevitabil la „o pierdere a relevanței” Uniunii Europene.

Despre autor
Bogdan Ungureanu

După mai bine de zece ani petrecuţi în domeniul monitorizării mass-media, am făcut un pas mic în direcţia potrivită şi m-am alăturat echipei Capital. Un pariu câştigător, zic eu. Mi-au plăcut dintotdeauna cuvintele şi puterea pe care acestea le pot avea în glasul sau peniţa potrivită şi nu pot decât să mă bucur acum de un banal, dar rar întâlnit “Îmi place munca mea!” Când nu mă găsiţi scriind în spatele unei tastaturi, mă veţi întâlni, deseori, tot la un calculator. Sau, în momentele perfecte, la volan, sus pe un munte şi bineînţeles, ca un taur care se respectă, în bucătărie!

Condiții de preluare

Informațiile publicate de capital.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.

Lasă un comentariu

Trebuie să fii autentificat pentru a lăsa un comentariu.