Recent, 40 de rezidenţi s-au adunat într-o sală de conferinţe din Tucson, Arizona. Soarele intra prin ferestrele larg deschise, evidenţiind lumânările parfumate şi penele de păun împrăştiate pe podea, toate simboluri ale vindecării. Ocazia? Ceremonia de închidere a unui curs de o lună, organizat de Centrul pentru Medicină Integrativă din cadrul Universităţii din Arizona, curs conceput pentru a-i convinge pe medici că, pentru a-şi face mai bine meseria, ar trebui să completeze tra­ta­mentele convenţionale cu cele alternative. Cel care i-a ghidat de-a lungul trainingului a fost Andrew Weil, medic şi militant, totodată director al centrului.
Domnul Weil arată ca un Moş Crăciun mărunţel. În spate are însă un brand puternic. Scrie cărţi pe bandă rulantă şi vinde masiv produse patentate (cum ar fi crema de faţă cu esenţă de megaciuperci, cu un preţ de 61 de dolari). Profitul realizat de pe urma acestui comerţ se duce către fundaţia sa. De data aceasta, domnul Weil s-a aflat aici în calitate de profesor şi le-a vorbit participanţilor despre importanţa nutriţiei în sănătatea pacienţilor. Aşa cum a declarat în mai multe rânduri, prevenția este adevărata menire a medicilor, nu neapărat vindecarea. Greu să-l contrazici, iar medicina clasică promovează, la rândul său, acest principiu. Domnul Weil încearcă însă cu orice chip să se distanțeze de medicina alopată, pe care o consideră „omoloaga fundamentalismului religios“. Așa că își îndeamnă discipolii să se concentreze asupra leacurilor integrative, amintindu-le că ei reprezintă viitorul sistemului american de sănătate.
Misiunea lor nu este imposibilă. Potrivit unui raport recent, patru din zece adulți americani își administrează cel puțin un tip de tratament alternativ. Iar dacă succesul afacerilor tot mai înfloritoare ale domnului Weil și ale altora ca el reprezintă un indicator viabil, e clar că medicina integrativă are un viitor de aur. Sunt peste șase decenii de când, cu ajutorul testelor dublu-orb bazate pe efectul placebo, medicii au reușit să distingă între știință și opinii subiective, între certitudini și presupuneri. Acum, linia de separație devine tot mai fină.
Sunt mari diferențe între efectele demonstrabile ale diverselor tipuri de tratamente alternative.
E clar că unele remedii naturiste reușesc să treacă testele medicinii clasice. Sunătoarea dă rezultate evidente în tratamentul depresiei (chiar dacă nu s-a aflat încă exact prin ce proprietăți). Anumite plante chinezești sporesc efectul chimioterapiei în cancerul de colon. Iar acupunctura taie greața și alină unele dureri – în schimb, în cazul altor probleme medicale funcționează mai degrabă ca un placebo, după cum e convins Edzard Ernst, coordonatorul unui studiu pe tema medicației alternative realizat de Universitatea din Exeter. Iar homeopatia e și mai controversată. Adepții săi spun că există anumite substanțe care, deși în cantități mari ar produce simptomele unor boli specifice, odată diluate, pot vindeca aceste boli, datorită unei amprente electromagnetice rămase în apă. Explicația stârnește amuzamentul scepticilor.
Să luăm exemplul Oscillococcinum, tratament homeopat împotriva gripei și răcelii, care conține extract de ficat și de inimă de rață. În urma unui proces complex – diluarea de o sută de ori, apoi repetarea procedurii de 200 de ori – cele două organe au, spun unii, proprietăți vindecătoare. Boiron, compania franceză care produce Oscillococcinum și alte zeci de medicamente homeopate, a încheiat 2011 cu venituri de 523 de milioane de euro. Așa că, indiferent de raționamentele mai mult sau mai puțin științifice care susțin această industrie, argumentele comerciale sunt de necontestat.
Cum s-a ajuns aici? Datorită unor susținători de vază, cum a fost regele George al VI-lea, care a impus homeopatia ca parte din Serviciul Național de Sănătate al Regatului Unit, sau nepotul său, prințul Charles, fan la fel de înfocat. Peste Ocean, Royal Copeland, senator și homeopat american, a avut grijă ca legea din 1938 care reglementa sectorul sanitar și alimentar să reglementeze și produsele homeopate. Șase decenii mai târziu, un alt senator, Tom Harkin, a pus pe picioare Centrul Național pentru Medicină Complementară și Alternativă (NCCAM) în cadrul celui mai mare institut de cercetare medicală din lume, National Institutes of Health (NIH).

În doze mici
Mulți cercetători se opun acestui trend. Oamenii de știință din Marea Britanie și Australia se luptă să împiedice predarea terapiilor alternative în universitățile de stat, dar și introducerea lor în sistemul sanitar convențional. În Marea Britanie, vocile acestora s-au făcut auzite. David Colquhoun, profesor de farmacologie la University College din Londra, a reușit să scoată cursurile de medicină alternativă din curricula câtorva instituții de învățământ. În paralel, numărul clinicilor homeopate se reduce de la an la an. Încă din 2005, faimoasa revistă medicală Lancet a întocmit o analiză la finalul căreia a proclamat „moartea homeopatiei“. Iar în 2010, un comitet științific parlamentar i-a recomandat guvernului „să nu mai susțină tratamentele pe bază de placebo, inclusiv homeopatia“.        
Pentru industria terapiilor in­te­grative, America rămâne tărâmul făgăduinței. ­NCCAM in­ves­tește în continuare masiv în cercetarea din acest domeniu. Directoarea instituției, Josephine Briggs, pretinde că nu are niciun punct de vedere asupra acestor remedii și pur și simplu vrea să aflăm odată pentru totdeauna care dintre acestea au efect și care nu (din aceeași cauză se declară interesată și de ritualurile de vindecare). În schimb, Steven Novella, cercetător în cadrul universității Yale și critic acerb al acestor tratamente, acuză că însăși existența acestei instituții alimentează dezvoltarea domeniului. În final, spune el, „oamenii sunt de părere că investițiile guvernului în cercetarea acestor metode le conferă automat legitimitate“.

Nici așa, nici altfel
Suporterii medicinei alternative au două argumente puternice de partea lor. În primul rând, specialitățile convenționale și-au demonstrat nu o dată limitele. Așa cum arată domnul Weil, sistemul american de sănătate are rezultate formidabile când vine vorba de tratamentul bolnavilor, însă în materie de prevenție eșuează lamentabil. Eforturile industriei farmaceutice sunt îndreptate spre lansarea de medicamente eficiente, administrabile pe termen lung atât în cazul diverselor dureri, cât și în cel al bolilor cronice. Doctorii sunt cam tot timpul pe grabă și par neinteresați de soarta pacienților. La polul opus, practicanții medicinei alternative petrec mult timp cu pacientul, îl descos atât în privința istoricului medical, cât și a stilului de viață. Pun accentul pe alimentație și pe exercițiile fizice. Și, în final, multe dintre leacurile prescrise de ei dau rezultate. Normal că, în aceste condiții, pacienții vor să se întoarcă.
În al doilea rând, trebuie ținut cont că argumentele bazate exclusiv pe dovezi și explicații raționale funcționează doar în cazul celor care cred exclusiv în știință. Motiv pentru care promotorii terapiilor alternative se opun testelor dublu-orb. Și nu greșesc pe de-a-ntregul: cercetarea pe bază de placebo nu e prea ortodoxă. Universitatea Harvard (unde, de altfel, a predat și Henry Beecher, inventatorul testărilor randomizate) a lansat acum un nou program intitulat „Studiile placebo și utilizarea lor terapeutică“.
Managerul de proiect, Ted Kaptchuk, vrea să observe răspunsul pacienților la tratamentele false, dar și rolul pe care-l joacă convingerea bolnavilor că li se administrează remediul corect. În luna iulie a anului trecut a descris, într-un articol publicat în „New England Journal of Medicine“, un experiment privind bronhodilatatoarele utilizate în tratamentul astmului bronșic. Cele reale au ameliorat cu 20% activitatea pulmonară a pacienților, iar cele false, dar și tehnicile de acupunctură, cu câte 7%. 
Tot mai mulți cercetători se tem că experimentele placebo sunt imorale. Și mai mulți se tem însă de consecințele negative ale remediilor alternative – în primul rând, prin îndepărtarea definitivă a pacienților de medicina alopată. Steve Jobs, fondatorul Apple, a murit anul trecut de cancer, după ce ani de zile a preferat să se trateze cu sucuri de fructe și ședințe de acupunctură. Din păcate, convingerile greșite se pot dovedi, câteodată, fatale.
Capital este partenerul exclusiv în România al publicației The Economist

Te-ar putea interesa și: