In Romania, sunt trei institutii care se ocupa cu gestionarea banilor pentru drumurile publice: Ministerul Transporturilor, Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale (CNADNR) si Ministerul Finantelor. Toate au incasat sume importante de la soferi, cu destinatia declarata “finantarea lucrarilor de constructii, modernizare, intretinere si reparatie a drumurilor nationale”. Intrebate in ce conturi au ajuns sumele si care sunt exact proiectele pe care s-au consumat acestea, autoritatile amintite trimit pisica intotdeauna in curtea altora. Cert este ca, de ani de zile, contribuabilii “arunca” cu banii in gropile din sosele, care se incapataneaza sa nu se astupe. Cauza este modul haotic de colectare si capacitatea redusa de control a celor care trebuie sa vireze banii la buget.

Singurele persoane care verifica in mod real daca rovinieta a fost sau nu cumparata de catre soferi sunt politistii rutieri. Teoretic, si personalul specializat al CNADNR poate face asta, insa “nu putem opri masinile decat cu politistii langa noi”, se plange Iulian Poenaru, director economic al Companiei Nationale.


Pe langa rovinieta, conform legii, drumurile sunt finantate si din incasarile aferente accizelor la carburanti.


Intrebat despre valoarea exacta a veniturilor, mecanismul de colectare si destinatiile lor, Ministerul Finantelor nu a raspuns, practic, nimic clar. Reprezentantii acestuia s-au multumit sa faca un rezumat al prevederilor din actele normative, nici vorba de sume. In plus, intreprinzatorii au criticat de nenumarate ori ca cele doua taxe se suprapun. O parte importanta din acestia considera ca aceste taxe ar trebui micsorate semnificativ sau chiar eliminate. Este o concluzie fireasca daca ne raportam la eficienta utilizarii lor.


“In fiecare primavara, ne omoram masinile pe o bucata de drum de 60 de kilometri pe care autoritatile parca refuza sa o repare. Unde se duc taxele care ne golesc buzunarele?”, protesteaza Gheorghe Vasiloiu, reprezentantul Companiei Petrotrans din Piatra Neamt.

Numarul de vehicule inregistrate la Asociatia Romana pentru Transportatorii rutiere internationale (ARTRI) este de 11.675. “Rezulta ca efortul financiar al membrilor ARTRI este de 4.985.225 euro, aproximativ 17.450.000 RON pe an. Referitor la situatia drumurilor nationale, se poate observa o imbunatatire, dar nu in concordanta cu sumele colectate”, spune Manuel Trifanciuc, specialist ARTRI. Este tragic, pentru ca vorbim de sume foarte mari. In doi ani, CNADNR a incasat peste 700 de milioane RON din vanzarea rovinietei.


In 2004, aproximativ un sfert din vehiculele controlate nu aveau rovinieta. Anul urmator, controalele s-au imputinat, la fel si sanctiunile aplicate. Amenzile platite de catre soferii prinsi fara rovinieta ajung tot la bugetul de stat, si ele se ridica la aproximativ 385.000 RON.


Nici distribuitorii rovinietelor nu s-au grabit sa vireze banii catre Compania Nationala, drept pentru care majoritatea s-au ales cu penalitati, desi nu intotdeauna vina le-a apartinut.


“Unele incasari s-au facut prin file de cec si prin ordine de plata, nu in numerar, aceasta modalitate contribuind la intarzierea incasarilor. Din aceasta cauza, s-au inregistrat mici intarzieri in primele doua luni ale anului 2005. Din luna martie 2005, lucrurile au revenit la normal”, au declarat reprezentantii Rompetrol.


Nici in cazul fostelor “taxe de drum” lucrurile nu au fost mai clare. Cum si atunci mijloacele de control ale celor care trebuiau sa plateasca erau destul de ineficiente, ele au permis intreprinzatorilor sa le “ocoleasca”. Un exemplu este cazul lui Cristian Savaliuc, administrator al firmei Perfect NV 91, Ploiesti. Printr-o declaratie de achizitionare de combustibil pentru agricultura, acesta a fentat cu cateva miliarde de lei in bugetul Ministerului Transporturilor, cumparand peste 800 de tone de motorina de la Petromidia fara sa plateasca taxa de drum. In mare parte, combustibilul a fost vandut unor firme din tara, in pret fiind inclusa si taxa de drum, profitul incasat fiind unul important.


Dosarul lui Savaliuc zace in tribunale de aproape patru ani si, cu toate ca a fost data o sentinta care il condamna pe acesta la trei ani de inchisoare, magistratii nu s-au dumirit inca cine trebuie despagubit. Au fost citati in proces Directia Generala de Finante Publice (DGFP) si Ministerul Transporturilor.


Fondul special al drumurilor a fost desfiintat definitiv in anul 2002. Nici pana in ziua de azi nu este clar ce sume s-au strans in acest fond si ce proiecte s-au finantat cu ele.

140.000 de euro

Reprezinta suma cu care o singura firma a reusit sa forteze bugetul statului, folosind “artificii” prin care a scapat de la plata fostei taxe de drum.