Principala prevedere a legii era ca o taxă de 363,36 euro să fie plătită de studenţii care au depăşit perioada minimă prevăzută pentru o etapă de studii, plus două trimestre. Erau prevăzute şi excepţii, în caz de boală, graviditate, îngrijire a copilului, handicap, serviciu civil sau un loc de muncă.
Studenţii austrieci şi cei veniţi din celelalte state ale Uniunii Europene care se încadrau în acest termen nu plăteau taxa. Studenţii originari din alte ţări erau obligaţi în orice circumstanţe la plata taxei de 363,36 euro.
Potrivit preşedintelui Curţii, Gerhart Holzinger, legea nu reglementează suficient de precis situaţiile când aceste taxe trebuie plătite şi când nu. Majoritatea studenţilor sunt încadraţi deja în sistemul Bologna (licenţă şi masterat), în care nu există subîmpărţirea menţionată în lege, a explicat el.
Termenul de modificare a legii a fost stabilit până la 29 februarie 2012.
‘Obiectivul nu trebuie să fie să cârpim, ci să facem ceva nou şi inteligent’, a declarat după anunţul deciziei ministrul de resort, Karlheinz Töchterle, care a criticat exceptările introduse în lege în 2008. Potrivit acestuia, pe viitor, universităţile ar putea stabili în mod autonom nivelul taxelor de studii. În opinia ministrului, universităţile atractive ar putea aplica taxe mai mari, ceea ce ar stimula concurenţa între instituţiile de învăţământ, concomitent însă cu un sistem de subvenţii, pentru a se evita ‘o selecţie socială’.
Potrivit Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Ştiinţei, taxele de studii, introduse în 2001 de guvernul ÖVP -FPÖ, au adus circa 160 milioane de euro anual, suma scăzând apoi la 30-35 milioane, din cauza numeroaselor exceptări.
