Noul proiect de lege de reformă a sănătăţii, care stabileşte în sfârşit conţinutul pachetului de bază de servicii medicale, sau mai bine zis ce şi cât e dispus statul să ofere pacienţilor, pare croit pe principiul „facem economie, orice ar fi“.  Un lucru bun, atâta timp cât nu se cade în extrema cealaltă, în care pacienţii care au cu adevărat nevoie de tratament sunt trimişi acasă pentru că au unul dintre cele 300 de diagnostice puse pe lista celor cu care pacienţii nu mai pot fi internaţi.
Este adevărat că niciodată nu este prea târziu, însă România este de ani buni în fruntea topurilor cu cele mai bolnave ţări din Europ, iar autorităţile de-abia acum pun accentul pe monitorizarea şi prevenţia bolilor ca tuberculoza sau hepatita A, mai frecvente în cazul românilor decât la alţi europeni.
Mai mult, demersurile de reabilitare a medicinei din mediul rural, unde incidenţa  bolilor contagioase grave este mult mai mare decât în mediul urban şi unde, în primăvara lui 2011, au fost desfiinţate în masă dispensare şi spitale orăşeneşti, lipsesc cu desăvârşire din noul proiect. Medicii trebuie stimulaţi să vină să lucreze în astfel de zone, în care s-a ajuns la situaţia „comuna şi medicul“.
2,5 mld. de euro pe an, pierduţi
România pierde anual în jur de 2,5 miliarde de euro ca urmare a scăderii productivităţii în cazul bolnavilor care nu mai pot munci din cauza stării de sănătate proprii sau din cauza afecţiunilor membrilor familiei, fiind nevoiţi să ramână acasă pentru a avea grijă de aceştia, relevă o analiză realizată de Asociaţia Română a Producătorilor Internaţionali de Medicamente. Cauza? Lipsa prevenţiei.
Noul proiect vorbeşte de consultaţii preventive o dată pe an pentru copiii cu vârste cuprinse între 4 şi 18 ani, două consultaţii succesive pentru persoanele sănătoase între 18-39 de ani, o dată la 3 ani, şi trei consultaţii succesive pe an pentru toate persoanele peste 40 de ani. Este un pas înainte pentru prevenţie, însă, din nou, avem lege, dar nu avem instrumente.
Un sondaj IMAS arată că 73,4% dintre români nu merg la medic atunci când sunt bolnavi, din cauza costurilor formale şi informale pe care o astfel de vizită le implică. La toate acestea se adaugă aşteptarea şi  programările nerespectate din cauza întârzierii medicilor care se împart între stat şi privat şi care rareori mai petrec opt ore la cabinet pentru a primi pacienţii.
Răul cel mai mic
Pachetul de bază este gratuit şi pentru cei care plătesc contribuţia la sănătate, şi pentru cei scutiţi de plată.Cu alte cuvinte, ceea ce unii români au cerut în mai multe rânduri, şi anume ca această contribuţie de 10,7% din salariu să fie facultativă, nu va fi posibil. Motivaţia? Nevoia de aceste fonduri, într-o ţară care, în 2012, a ajuns pe primul loc în topul european al sărăciei, cu doar 48% din media UE a nivelului de trai, surclasând în premieră Bulgaria, care a urcat la 49%. Fondul de asigurări de Sănătate (FNUASS) a fost cea mai bună soluție pe care a găsit-o statul pentru a asigura o protecție absolut necesară acestor oameni, cu prețul nedreptățirii celor care contribuie cu adevărat, pentru a păstra o situaţie de fapt care oricum nu ne face cinste, după cum se vede în tabelul din stânga.
Nu este perfect, dar este un început, a fost reacţia generală a majorităţii referitoare la noul proiect, care, în premieră, pune accent mai mare pe prevenţie, pentru ca situaţia prevalenţei bolilor să nu se mai agraveze măcar.

 Statistica ruşinoasă – Pe primele locuri în UE, la boli grave
– locul 3  în topul european al ţărilor cu cea mai mare rată de mortalitate cauzată de bolile cardiovasculare
– locul 30 din 30 de state europene, în ceea ce priveşte accesul pacienţilor cu hepatită la tratament şi servicii medicale specializate
– ocul 1 la prevalenţa hepatitei C, cu circa 600.000 de români infectaţi, dintre care 90% în fază cronică
– locul 1 la incidenţa rubeolei, de 27 de ori mai mare faţă de media UE
 – locul 2 la frecvenţa pojarului, diagnosticat de 7 ori mai des faţă de rata medie europeană
– locul 1 în UE la prevalenţa tuberculozei, denumită şi „boala sărăciei“
– în primele 10  state europene cu cea mai crescută incidenţă a infecţiilor cu transmitere sexuală, cu un milion de cazuri de persoane infectate
– locul 1 la prevalenţa leptospirozei, infecţie contractată prin contactul cu apa sau cu solul contaminat
– locul 3 la cazurile de botulism, infecţie care apare după consumul de alimente contaminate
– locul 7 la numărul deceselor cauzate de HIV-SIDA, cu 0,6 decese la suta de mii de locuitori.

Acest articol a apărut în ediţia print numărul 40 a revistei Capital din săptămâna 7 – 13 octombrie 2013"