Obiecţiile Moscovei legate de acest proiect, ce include participarea României, a Poloniei, Turciei şi Spaniei, „nu vor fi forţa conducătoare în ceea ce facem”, a declarat ambasadorul Ivo Daalder reporterilor, în timpul unui mic dejun de lucru. Statele Unite estimează că ameninţarea iraniană cu rachete balistice a crescut şi nu s-a redus, în cei doi ani de când preşedintele Barack Obama a optat pentru un nou scut, desfăşurat în patru etape, pentru a proteja Statele Unite şi aliaţii NATO, a spus Daalder.

Ameninţarea s-a „accelerat”, a mai declarat Daalder în legătură cu percepţia americană a ameninţării cu rachete balistice iraniene, remarcând că ea „devine mai gravă chiar decât ne-am gândit acum doi ani”.

„Implementăm toate cele patru etape pentru a face faţă acestei ameninţări, indiferent că Rusiei îi place sau nu”, a subliniat acesta. Reprezentantul SUA a cerut în acelaşi timp Moscovei sa coopereze şi să vadă singură, potrivit afirmaţiilor sale, că acest sistem reprezintă o forţă de descurajare strategică şi nu o ameninţare la adresa ei. Dacă ameninţarea percepută din partea Iranului scade, „atunci poate că sistemul va fi adaptat la această ameninţare mai mică”, a adăugat Daalder.

Obama a încântat Kremlinul în septembrie 2009 aruncând la rebut planul predecesorului său pentru rachete de interceptare cu raza mai lungă de acţiune în Polonia şi o instalaţie radar în Republica Cehă, o decizie ce a contribuit la îmbunătăţirea relaţiilor SUA-Rusia, aminteşte Reuters. Dar Moscova afirmă că versiunea revizuita, utilizând interceptoare de Rachete Standard-3 (Standard Missile-3, SM-3) de pe uscat şi cu baze pe mare, i-ar putea submina securitatea în cazul în care îmbunătăţirile planificate ale interceptoarelor le vor face capabile să neutralizeze forţa de intimidare nucleară strategică a Rusiei.

Washingtonul şi NATO au invitat Rusia să se alăture în unele aspecte ale proiectului, inclusiv o posibilă avertizare timpurie în comun. Dar înainte de a accepta orice astfel de cooperare, Moscova cere un angajament legal din partea Statelor Unite că forţele nucleare ruse nu vor fi vizate de sistem. Preşedintele rus Dmitri Medvedev a declarat miercuri că dacă acest impas continuă, Moscova ar putea să treacă la protejarea siturilor sale de rachete nucleare, să desfăşoare arme ce ar putea depăşi un scut şi, eventual, să ţintească instalaţii de apărare antirachetă la sud şi vest de teritoriul ei.

Cu NATO ce continuă în mare măsura să ridice din umeri în faţa îngrijorărilor Rusiei, ambasadorul Moscovei la NATO, Dmitri Rogozin, a fost citat spunând în această săptămână că Rusia şi-ar putea revizui cooperarea în ruta de aprovizionare prin Rusia pentru forţele NATO din Afganistan.

Daalder a mai declarat că parţile rămân în dezacord, printre altele, şi asupra cererii Rusiei pentru un angajament juridic, înainte de orice cooperare, că forţele ei nucleare nu ar fi vizate de elementele NATO. Administraţia americană nu a fost convinsă că o astfel de promisiune poate fi ratificată de Senatul SUA, a mai spus Daalder, şi nici Moscova nu ar trebui să fie convinsă că, chiar dacă am fi făcut acest lucru, ‘la un moment dat nu ne vom îndepărta’. Aşa cum a făcut administraţia lui George W. Bush din Pactul de apărare din 1972 asupra rachetelor balistice, a adăugat el.

Tocmai această retragere a deschis calea pentru crearea unui scut antirachetă de apărare despre care guvernul Statelor Unite afirmă că este conceput pentru a proteja Statele Unite de ţări ca Iranul şi Coreea de Nord, aminteşte Reuters. Dacă Statele Unite ar amplasa vreodată interceptoare pentru a contracara rachetele nucleare ale Rusiei, „nu le-am desfăşura în Europa. Noi le-am desfăşura în Statele Unite”, a subliniat Daalder. Capacitatea fizică a interceptoarelor de apărare antirachetă face „să fie mai uşoară şi mai bună abordarea unei rachete ce intră din partea opusă decât să se încerce urmărirea şi doborârea ei… Tocmai acesta este modul în care funcţionează”, a conchis el.

Sursa: Agerpres

Te-ar putea interesa și: