În momentul în care Ecaterina trecea pe lângă acestea în trăsura sa, ca într-o piesă de teatru, se trăgeau sforile care aduceau în scenă decorul și recuzita. Noaptea acestea erau transferate la următorul obiectiv de vizitat al conducătoarei Imperiului rus. Adevăr sau doar o ironie la adresa dorinței din vechime a rușilor de a-și prezenta înfrângerile drept victorii, astăzi „satele lui Potiomkin” revin în atenția internațională, la un nivel care nu provoacă în niciun caz zâmbete, ci o neagră îngrijorare. 

Sâmbătă dimineața, 8 octombrie a.c., Podul Crimeei a fost „doborât”. Se spune că un camion a explodat provocând o deflagrație care a dus la cedarea a două secțiuni ale părții carosabile și scufundarea acestora (scena fiind ironizată de ucrainieni, trimițând la imaginea „Titanicului” efectiv dezmembrat în două bucăți și scufundat). Podul care face legătura dintre Crimeea și Rusia era simbolul victoriei lui Putin, fiind inaugurat de el și construit de unul dintre cei mai buni prieteni. Căderea sa a venit la doar câteva ore după celebrarea zilei de naștere a celui care „luase” Crimeea încă o dată, prin forță. Oficialii ucrainienii nu au recunoscut în mod oficial că ei i-au făcut acest „dar” lui Vladimir Putin, însă nici nu au infirmat. Nu putem să nu remarcăm că doar cu câteva zile în urmă, surse rusești declarau că există informații că vor avea loc „atacuri teroriste” în Crimeea. Și dacă știa, de ce Kremlinul nu a luat nicio măsură? 

Aproape că explozia care, d.p.d.v. social și economic, va pune mari probleme atât Rusiei, cât și regiunii colonizate recent cu naționali ruși, va putea face din Moscova o victimă dacă Serviciul Federal de Investigații (cel căruia i s-a ordonat de către Putin să se ocupe de anchetarea atacului asupra podului Kerci) va ajunge la concluzia că o mână de ucrainieni au vrut nu doar să doboare podul, ci să omoare civili ruși sau chiar ucrainieni, locuitori ai penisnulei Crimeea . Dar Rusia tace, în pofida propagandei agresive împotriva Ucrainiei pe care o duce de la începutul „operațiunii militare speciale” asupra Kievului. Președintele Putin a semnat, imediat după explozie, un decret prin care „întărește măsurile de securitate pentru podul Crimeea (…) pentru eficientizarea măsurilor de protecție a transportului, rețelei energetice și a conductei de gaze de-a lungul strâmtorii Kerci.” Și tace. Mai mult, TASS anunță la doar câteva ore că a fost reluat transportul camioanelor și autobuzelor. Se trag din nou sforile decorului și se pune recuzita pentru un nou spectacol. Unul care a venit câteva ore mai târziu…

În dimineața zilei de 9 octombrie, într-o duminică (zi sfântă pentru ortodocși, chiar și pentru cei ruși – sau nu?!), la puțin peste 100 kilometri distanță de Centrala Nucleară de la Zaporijjia, într-o zonă rezidențială, au căzut bombe peste inocenți. Se știe până în acest moment că au fost distruse blocuri de locuințe și că au devenit eroi  prin moarte încă șaptesprezece cetățeni. Ce mai contează că doar în urmă cu o săptămână Putin a spus că cetățenii din Zaporijia sunt ai Rusiei. Ai lui… Întrebarea este: mai există un stat (popor – sic!) rus și dacă da, care este doctrina de politică externă a acestuia? E de ajuns pentru Putin să tragă o cortină desenată și rușii, alături de întreaga lume, să îl creadă și să acționeze la comenzi haotice? Este un înțeles în spatele deciziilor sale. Putem doar să punem cap la cap acțiuni, discursuri, realități și să încercăm, apoi, să facem presupuneri. 

Se pare că noua doctrină a lui Putin este:„Dacă noi ne scufundăm, mai întâi vă vom scufunda pe voi”. Discursul unanim al oficialilor Kremlinului, în ultima perioadă, este de a încerca să scoată Ucraina din joc, aruncând toate cărțile în curtea Casei Albe, „sursa răului”. Mai mult, mesajul transmis către Washington este: Zelenski vrea război nuclear, voi jucați după ce spune un om care își dorește războiul. „Noi nu dorim un război nuclear, voi înarmați Ucraina, voi speriați omenirea cu perspectiva unui atac nuclear.” Să citim ce declara Lavrov pe 7 octombrie, ministrul Afacerilor Străine al Federației Ruse: „În ceea ce privește  securitatea de mediu, nu putem să ignorăm dezbaterile asupra unei posibile utilizări a armelor nucleare, care au devenit importante recent. Nu putem să rămânem tăcuți în fața declarațiilor nesăbuite ale regimului de la Kiev, care creează riscuri privitoare la folosirea a mai multe tipuri de arme  de distrugere în masă.” Ce face ministrul rus de externe este să spună indirect că Rusia nu vrea să atace Ucraina cu arme nucleare, însă este…provocată, deci există riscuri.  Continuă el, „operațiunea militară specială a revelat câteva realități alarmante, inclusiv programele biologice ilegale militare dezvoltate de Pentagon sub forma unor laboratoare, precum și experimentarea unor noi substanțe chimice interzise.”  În ziua în care face aceste afirmații, Centrala de la Zaporijia, naționalizată de Rusia(!), începe să funcționeze cu ajutorul generatoarelor, în lipsa surselor de energie electrică, situație provocată de luptele din apropierea sa. 

Nu știm câte zile pot rezista aceste generatoare până la oprirea centralei și emiterea particulă cu particulă a unui nor radioactiv, echivalent, de ce nu, a unui atac nuclear de dimeniuni medii. În acest context, Putin agreează primul atac de proporții, chiar în apropierea centralei (repetăm, naționalizată de Putin!) al noului numit general (sau servant  sovietic KGB-ist?) Serghei Surovikin, cel care a ordonat un masacru împotriva protestatarilor ruși pro-democrație în 1991 și care, mai mult, a folosit tactici cel putin controversate, dacă nu ilegale, în războaiele din Cecenia și Siria. Să fie ultima încercare de restaurare a Uniunii Sovietice? Ori a unei versiuni „rău” îmbunătățite a acesteia? Să permită chiar Putin o explozie nucleară la Zaporijia cu ridicatul potențial de a-și omorî propriul popor? Doar dacă nu cumva de la Moscova se hotărăște și unde va bate vântul, nu doar când va veni ploaia. Să fie aceasta noua doctrină a lui Putin? „Pierdem războiul, dar și voi pierdeți vieți”…Cum ar explica NATO propriilor populații lipsa de reacție anticipată? Europa se confruntă deja cu o criză (care poate deveni una de proporții în această iarnă), este măcinată de discursuri prea „naționaliste” și de înțelegeri „pe sub mână” cu oficiali ruși pentru gaz ieftin. 

În Georgia,la Tbilisi, bărbații ruși fugiți din fața mobilizării putiniste sunt întâmpinați cu un mesaj ironic pe un poster ce aduce aminte de perioada celui de –al Doilea Război Mondial: „Grăbiți-vă, sau se va face frig.” Cui îi va fi mai frig în această iarnă? Se pare că Biden a avut o mare surpriză odată cu întâlnirea Organizației Țărilor Exportatoare de Petrol, unde s-a anunțat că producția de petrol se va reduce cu până la 2 milioane de barili de petrol pe zi, respingând astfel cererile președintelui american care ar fi permis scăderea prețului la petrol și gaze. Să fie mâna lui Putin? Sau doar o coincidență care îl face pe Putin, din agresor, să pară apărătorul celor „săraci”: „Rusia este pregătită să participe în rezolvarea problemelor globale privind foametea și să ajute țările cele mai sărace în particular”, declara el cu doar o zi în urmă. 

În timp ce Rusia va trage cortina „Statului” lui Potiomkin, va încerca să arunce vina pe Statele Unite ale Americii, recurgând la orice metodă pentru a le face să intre în război direct cu ea. Cu prețul scufundării întregii planete. În acest context, poate fiecare guvern al lumii libere ar trebui să asculte cu atenție ce a spus Christine Lambrecht, Ministrul Apărării Germaniei, oficialilor NATO:„Trebuie să facem mai mult pentru consolidarea securității. Nu putem ști cât de departe pot merge halucinațiile de grandoare ale lui Putin.” 

Prin fiecare sat prin care treceau Ecaterina și al său Potiomkin, decorul dus pe roți era dublat de un foc de artificii care să facă imposibil a se vedea clar ce se ascunde în spatele recuzitei. Care va fi, oare, următorul foc de artificii al lui Putin?