Tribunalul Municipiului Bucuresti a respins, i luna iulie, cererea de interventie pe care Ministerul Finantelor (MF) a depus-o i dosarul CEC – FNI. Reprezentind statul, MF a solicitat instantei, alaturi de CEC, sa constate nulitatea contractului de fidejusiune/cautiune. Tribunalul a respins actiunea CEC si a MF, isa ambele institutii isi mai icearca norocul ica o data, la Curtea de Apel.
in procesul cu FNI, Ministerul Finantelor nu promoveaza doar interesele statului, ci si propriile interese (ca institutie), precum si pe cele ale angajatilor sai care faceau parte din Consiliul de Administratie al CEC i momentul i care Casa de Economii si Consemnatiuni s-a angajat, prin contract, la garantarea valorii platii de rascumparare a titlurilor de participare la FNI. Contractul de fidejusiune/cautiune a fost semnat, din partea CEC, numai de presedintele de atunci al institutiei, Camenco Petrovici, isa este greu de admis ca ceilalti zece membri ai Consiliului de Administratie nu au avut habar de prevederile acestui contract.
Potrivit legii, Consiliul de Administratie al CEC este compus din 11 membri, dintre care sapte sunt numiti de Ministerul Finantelor, ceilalti patru (presedintele si trei vicepresedinti) fiind numiti de Guvern.
in cazul i care hotarirea definitiva a instantei va fi favorabila investitorilor la FNI, exista, cel putin teoretic, posibilitatea ca membrii Consiliului de Administratie al CEC, precum si factorii de raspundere din Ministerul Finantelor sa fie trasi la raspundere pentru faptul ca CEC va trebui sa plateasca sume de ordinul miilor de miliarde de lei. Punind raul i fata, MF icearca acum sa-si scape pielea cu ajutorul justitiei.
O eventuala hotarire, ramasa definitiva, a instantei prin care contractul de fidejusiune/cautiune va fi declarat perfect valabil nu este isa acelasi lucru cu plata despagubirilor pentru investitorii FNI. Detinatorii de unitati de fond FNI vor avea, i continuare, emotii chiar daca balanta justitiei va iclina i favoarea lor. Sunt cel putin trei motive.
Primul este dat de felul i care va fi interpretat termenul de valabilitate al contractului CEC – FNI. Clauzele contractuale prevad ca durata contractului este de un an de la data semnarii (6 decembrie 1999). Una dintre interpretarile acestui enunt este ca CEC ar fi bun de plata numai daca i se prezinta o cerere pina cel mai tirziu la 6 decembrie 2000. Cu alte cuvinte, pina la aceasta data trebuie icheiate toate calculele pentru ca CEC sa primeasca nota de plata. Lucru care este conditionat, i primul rind (si cel mai important), de angajarea unei societati de administrare a fondului.
O alta interpretare a duratei contractului este cea conform careia data de 6 decembrie 2000 nu constituie termenul limita pentru transmiterea catre CEC a cererii de plata. Argumentatia este aceea ca imposibilitatea onorarii cererilor de rascumparare a survenit la sfirsitul lunii mai din acest an, deci i perioada de valabilitate a contractului de fidejusiune/cautiune. Foarte probabil, acest aspect – lamurirea semnificatiei duratei contractului – va constitui obiectul unui alt proces.
O a doua sursa de emotii pentru pagubitii FNI este incertitudinea i ceea ce priveste persoanele care isi vor primi banii din buzunarul CEC (desigur, daca acesta va fi bun de plata). Investitorii care au apucat sa depuna cereri de rascumparare iainte ca fostului administrator – SOV Invest – sa-i fie retrasa autorizatia de functionare pot fi ceva mai linistiti. Ceilalti, care nu au mai avut cui sa adreseze cereri de rascumparare i lipsa unui administrator, nu au decit doua variante: sa faca presiuni pentru angajarea, cit mai rapid, a unei societati de administrare careia sa-i iainteze cererile de rascumparare sau sa spere ca cererile de rascumparare depuse la Asociatia Nationala a Investitorilor la FNI vor fi considerate valabile.
in fine, al treilea motiv de neliniste al investitorilor la FNI il reprezinta valoarea unitatii de fond la care ar urma sa se faca plata de catre CEC, i ipoteza unui verdict al instantei favorabil fondului. Obiectul contractului de fidejusiune/cautiune il constituie „garantarea platii valorii de rascumparare a titlurilor de participare din ziua depunerii cererii de rascumparare, atunci cind se constata imposibilitatea de plata datorata riscurilor la care sunt supuse fondurile deschise de investitii”. Cu alte cuvinte, CEC nu va plati si pentru ceea ce s-a furat la FNI.
Calculul sumei pe care, eventual, va trebui s-o suporte Casa de Economii si Consemnatiuni porneste de la inventarul activelor FNI. Activele care se vor gasi efectiv i portofoliul fondului vor fi evaluate conform ultimei valori cu care au fost introduse i calculul activului net al FNI. Aceasta noua valoare a activului net va fi impartita la numarul total al unitatilor de fond FNI si va rezulta valoarea unitara a unitatilor la care au dreptul cei care au depus cereri de rascumparare. in mod sigur, aceasta va fi mai mica decit 103.720 lei, itrucit din conturile FNI au disparut bani.
in paralel se va calcula valoarea reala (de piata) a activelor gasite i portofoliul fondului, i functie de care se va calcula valoarea reala a unitatii de fond.
De asemenea, aceasta va fi cu mult mai mica decit valoarea de rascumparare a unitatilor de fond, deoarece multe dintre plasamentele FNI (i special actiunile necotate) au fost supraevaluate. Diferenta dintre aceste doua valori – cea de rascumparare si cea reala – va trebui suportata de CEC, pentru toate cererile de rascumparare valabile.