Facilitatea fiscală accesată prin intermediul acestui mecanism permite, practic, sponsorului să aloce (o parte din) suma de sponsorizare (în limita a 20% din impozitul pe profit datorat şi 0,3% din cifra de afaceri), nu plăţii impozitului pe profit, ci finanţării unor alte domenii, spre exemplu a unei organizaţii fără scop lucrativ, în scopul susţinerii unor cauze cu care se identifică.

Cine poate accesa această facilitate?

Dacă până de curând doar companiile profitabile puteau aplica acest mecanism, începând cu anul fiscal 2014, legislaţia fiscală românească introduce posibilitatea accesării acestei facilităţi şi de către alte categorii (cum ar fi cele aflate temporar în poziţie de pierdere fiscală sau al căror profit fiscal nu este la nivelul optim folosirii facilităţii în integralitate).

Acest lucru este acum posibil prin reportarea, pe o perioadă de 7 ani, a sumelor reprezentând cheltuieli de sponsorizare, în cazul în care acestea depăşesc limitele permise de legea fiscală în anul fiscal de referinţă.

Ce se întâmplă, de fapt, în piaţă?

Deşi, există practică în acest domeniu, se constată în prezent o oarecare reticenţă în aplicarea acestei facilităţi, în special la nivelul întreprinderilor mici şi mijlocii. Conform unei cercetări de piaţă realizate în rândul întreprinderilor mici şi mijlocii (cercetare efectuată de către HOSPICE Casa Speranţei şi Al Treilea Sector, cu sprijinul EY România, în perioada septembrie-noiembrie 2014), deşi cunoscută, această facilitate a fost aplicată în cursul anului 2013 de doar jumătate dintre cei intervievaţi (115 respondenţi).

Surprinzător este faptul că 43% dintre respondenţii care au declarat că nu au direcţionat în 2013 fonduri către entităţi şi activităţi eligibile, percep, de fapt, mecanismul ca fiind mult prea complicat.

În esenţă, nu este deloc complicat! Pentru a accesa mecanismul, trebuie pregătit, în principiu, un contract cadru, în care să fie urmărite prevederile specifice din Legea sponsorizării (simplu de pregătit, posibil a fi utilizat ulterior pentru formalizarea tuturor relaţiilor de acest gen).

Trebuie urmărit ca, atunci când se încheie contractele individuale, să fie clar menţionate părţile contractante, activităţile/evenimentele finanţate, durata finanţării şi modul în care se acordă respectiva finanţare. Important de menţionat că finanţarea se consideră acordată în anul fiscal în care sponsorizarea a fost efectiv „plătit“.

Trebuie avute în vedere doar activităţi şi beneficiari eligibili (beneficiari – persoane juridice fără scop lucrativ, persoane fizice, instituţii publice – care îşi desfăşoară activitatea în domenii cum ar fi cel cultural, artistic, educativ, ştiinţific, umanitar, medico-sanitar, social şi comunitar etc.).

Mai multe informaţii şi idei găsiţi chiar în Legea sponsorizării! Trebuie evitat a oferi sponsorizări în zona în care Legea sponsorizării prevede restricţii, cum ar fi sponsorizare reciprocă între persoane fizice şi juridice, între rude sau persoane afiliate, publicitatea comercială în cadrul evenimentelor finanţate etc.

 

Ce este bine de ştiut înainte de a opta pentru aplicarea acestei facilităţi?

Impactul pe termen scurt al aplicării acestei facilităţi poate fi unul negativ, si anume asupra lichidităţilor întreprinderii (fonduri alocate sprijinirii unui beneficiar eligibil), în timp ce respectiva cheltuiala nu este una recunoscută fiscal (dar care totuşi se transformă în credit fiscal la momentul în care impozitul pe profit devine scadent la plată).

Impactul pe termen lung însă este unul pozitiv, contribuabilul susţinând financiar cauza cu care doreşte să fie asociat ca imagine, finanţându-şi astfel o investiţie în imagine din obligaţia de impozit pe profit datorată bugetului de stat.

Mihaela Vasilescu,

Manager Asistenţă Fiscală, E&Y România