Spionajul se intoarce la metodele vechi

La inceput, planul de reformare substantiala a serviciilor de informatii parea neclar. Directorul CIA, George Tenet, a refuzat sa considere atacurile din 11 septembrie un esec al serviciilor de informatii, iar la inceput, George Bush s-a facut ca nu aude vocile care ii cereau o schimbare completa. In 2003, o comisie speciala va investiga atacurile si va face recomandari pentru reformarea serviciilor de informatii.

Multi specialisti cred ca un prim pas util ar fi cresterea puterii directorului CIA – dandu-i mai multa putere de control asupra bugetului serviciului de informatii. Pentagonul este cel care controleaza 80% din bugetul de 30 de miliarde de dolari al serviciilor de informatii, deoarece in cadrul sau se afla cele trei agentii satelite (National Security Agency, National Reconnaissance Office, National Imagery and Mapping Agency). Directorul CIA are prea putina autoritate pentru a putea cere o mai buna comunicare intre agentiile de spionaj. In al doilea rand, noul departament al „Homeland Security” (Serviciul de securitate interna) va avea autoritatea de a actiona ca un centru de comanda si control pentru analizarea amenintarilor teroriste.

In timpul razboiului rece, CIA si Pentagonul se bazau, pentru a fura secretele principalilor adversari, in principal, pe sateliti si computere performante. In prezent se pune din nou accentul pe „inteligenta umana”. CIA isi va suplimenta numarul de agenti care vorbesc araba, farsi, pashto si dari si planuieste sa isi mareasca efectivele serviciilor clandestine cu aproximativ 25% in urmatorii patru ani.

Multe dintre schimbari vor incepe sa dea roade in 2003. Pe viitor, noile aliante dintre serviciile de spionaj din America, Europa de Vest si Orientul Mijlociu vor fi de ajutor. Deja, impartasirea informatiilor intre aliati a ajutat la prinderea unor sefi din varful conducerii Al-Qaeda, iar oficialii serviciilor de informatii din Kuweit, Egipt si alte tari arabe au condus interogatoriile detinutilor de la baza militara americana de la Guantanamo Bay din Cuba.
In plus, in afara culegerii de informatii, este la fel de important si modul in care acestea sunt analizate. „Comunitatea” serviciilor de informatii americane nu este deloc o comunitate – aceasta este problema in Statele Unite. Este o asociatie de fiefuri independente („stovepipes”- cosuri de fum) care de multe ori prefera protectia informatiilor decat impartasirea lor. O problema este numarul mare de informatii (majoritatea lor fara valoare) care blocheaza sistemul. Lucrurile nu se vor schimba in 2003, in masura in care agentii au acces la Internet si la „surse deschise” de informatii. O alta problema este de natura politica, agentiile de spionaj suferind adesea presiuni din partea Casei Albe si a Congresului pentru a prezenta concluzii care servesc scopuri politice. Acest lucru a devenit evident in timpul dezbaterilor asupra problemei irakiene, cand administratia Bush a prezentat o imagine mai inspaimantatoare a amenintarii reprezentate de Saddam Hussein decat ar fi rezultat din analizele CIA. Si, ca intotdeauna, intrebarea este cine ia banii. In urma cu 30 de ani, Casa Alba a propus ca CIA sa preia controlul agentiilor satelite, care pana atunci apartinuse Pentagonului, plan primit cu ostilitate de catre secretarul apararii de atunci, Ronald Rumsfeld. De atunci nu s-au schimbat multe, nici macar domnul Rumsfeld; el doreste sa intareasca controlul Pentagonului asupra bugetului serviciilor de informatii, lucru pe care Congresul ar putea sa-l blocheze.