O societate din Regatul Unit cu șase angajați și o cifră de afaceri medie anuală de 150.000 de euro are un produs de succes și vrea să îl vândă în Europa. Societatea s-ar putea confrunta cu costuri de tranzacționare de aproximativ 275.000 de euro, reprezentând angajarea de experți în dreptul contractelor, pentru a ține seama de legislațiile celorlalte 26 de țări.
Acesta este un exemplu, care arată că în contextul juridic actual, întreprinderile și consumatorii de pe piața unică se confruntă, în tranzacțiile transfrontaliere, cu legislații naționale diferite în materia contractelor. Acest lucru este în mod semnificativ diferit față de situația din SUA, unde un comerciant își poate vinde produsele în 50 de state, pe baza unui set de reguli, în pofida legislațiilor diferite din New York în California.
În cadrul UE, fragmentarea actuală a dreptului contractelor conduce la costuri mai ridicate, la sporirea incertitudinii juridice pentru întreprinderi și la scăderea încrederii consumatorilor în piața unică. Costurile de tranzacționare (precum adaptarea clauzelor contractuale și a politicilor comerciale la 27 de sisteme juridice) și incertitudinea juridică pe care o presupune aplicarea dreptului contractelor din alte state membre reprezintă obstacole pentru IMM-uri, care reprezintă 99% din întreprinderile din UE, în calea extinderii în cadrul pieței unice.