În 2009, șaptesprezece state membre au reușit să-și mențină sau să-și mărească bugetul pentru cercetare și dezvoltare, iar în 2010 șaisprezece state membre.
Una din concluziile acestui document este că Europa trebuie să-și accelereze investițiile în cercetare și inovare. În prezent, UE progresează lent spre atingerea obiectivului de a investi 3% din PIB în cercetare și dezvoltare (2,01% în 2009), însă decalajul față de principalii concurenți crește tot mai mult, mai ales din cauza faptului că întreprinderile investesc mai puțin în cercetare și dezvoltare.
În 2008, 24% din totalul cheltuielilor mondiale pentru cercetare și dezvoltare au fost realizate în UE (29 % în 1995). În raport cu PIB, în Japonia sau în Coreea de Sud întreprinderile investesc de două ori mai mult decât în Europa.
De asemenea, formarea personalului cu înaltă calificare trebuie să corespundă necesităților întreprinderilor. Numai 46% dintre cercetătorii din UE lucrează în sectorul întreprinderilor (80% în SUA). Statele membre ar trebui să-și adapteze sistemele de învățământ astfel încât să sporească acest procent, garantând totodată o mai bună satisfacere a necesităților întreprinderilor.
Iar sistemele de învățământ trebuie adaptate la nevoile de inovare ale întreprinderilor și trebuie încurajate mai mult IMM-urile inovatoare și dinamice.
Europa dispune de un potențial important în materie de invenții tehnologice capabile să soluționeze problemele societății. În 2007, UE a înregistrat 40% dintre brevetele legate de tehnologii de combatere a schimbărilor climatice. Acest lucru demonstrează că investițiile orientate în cercetare, realizate în sectoare cheie, combinate cu măsurile de sprijinire a dezvoltării piețelor, pot duce la realizarea de noi tehnologii și inovații.