Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a dat din nou alarma: săptămâna trecută în 30 de țări europene, din cauza relaxării măsurilor de carantină a crescut numărul cazurilor depistate de infectare COVID-19. Și după cum a comunicat directorul biroului regional al OMS, Hans Kluge, în 11 dintre acestea transmiterea rapidă a infecției a dus la un nou val care va pune din nou sistemele de ocrotire a sănătății din Europa la marginea colapsului, „dacă acesta nu este oprit”.

Se pare că în această „mai puțin de o duzină” mai mult de jumătate sunt republici din fosta URSS – este vorba de Armenia, Azerbaidjan, Kazahstan, Kirghizia, Republica Moldova și Ucraina (OMS are „Europa sa”). Pe lista celor unsprezece se mai află Suedia, Macedonia de Nord, Albania, Bosnia și Herțegovina și Kosovo.

În general, deja de multă vreme mulți nu mai au un respect deosebit față de avertismentele OMS. Ce să mai spunem – chiar realitatea pandemiei este pusă sub semnul îndoielii

Se pare însă că specialiștii OMS au inclus șase țări post-sovietice în  „grupul de risc” nu din cauza „antisovietismului”, ci pur și simplu uitându-se la cifre – puțin probabil ca acestea să mintă. Pe listă au intrat, dacă înțeles exact, state în care se manifestă o dinamică pozitivă (deși, ce să fie aici „pozitiv”?) -, dacă numărul persoanelor proaspăt infectate a fost în această săptămână mai mare decât săptămâna anterioară, notează publicaţia Rosbalt.

Ce arată cifrele privind numărul de noi infectări?

Din păcate, comunicatul OMS nu a fost susținută de date concrete, așa că a fost nevoie să consult statistica și să văd ce și cum. Pentru comparație, în a doua sptămână a lunii iunie – 8-14 iunie, și a treia – 15 – 21 iunie. „Lider” clar  pare Kîrgîzstan, unde numărul celor proaspăt infectați a crescut de 3,4 ori. Totuși săptămâna trecută în republică au fost depistați numai 884 de noi purtători ai infecției. Cu alte cuvinte, dacă spunem „este de câteva ori mai mult” sună amenințător, dar dacă este să considerăm „pe numărul de persoane”, nu este atât de groaznic. Pentru că, să spunem, în aceeași Armenie săptămâna anterioară s-au îmbolnăvit, dacă luăm la 100 de mii de locuitori, de aproximativ 8 ori mai multe persoane decât în republica central-asiatică, iar din motive formale ar fi putut să nici nu fie inclusă în clasamentul OMC, deoarece în a treia săptămână din luna iunie a înregistrat aproximativ aceeași creștere a numărului de cazuri ca și în a doua săptămână.

Dimpotrivă, dacă e să fiu pedant, Germania, care a înregistrat o creștere de 2,5 ori a numărului de îmbolnăviri, figurează pe „lista rușinii”. Cu ea însă lucrurile sunt clare: epicentrul epidemiei a fost singurul combinatul de carne al firmei Tönnies, ai cărui 1.700 de lucrători au reprezentat aproape jumătate din numărul total al cetățenilor germani care s-au îmbolnăvit săptămâna trecută. Iar în acest caz OMS a mulțumit pe bună dreptate autorităților țării pentru reacția promptă avută.

Însă să revenim la alte țări membre CSI devenite motiv de îngrijorare pentru OMS. În Kazahstan, creșterea numărului de îmbolnăviri înregistrate în a treia săptămână a lunii iunie, comparativ cu a doua săptămână este de 1,55 ori. În Ucraina, creșterea a fost de 1,28 ori. Fiindcă veni vorba, medicul-șef de stat pentru măsurile sanitare al acestei țări, Viktor Liașko, a explicat creșterea nu doar prin atenuarea măsurilor de carantină, ci și prin „acumularea” probelor pentru analiză. Adică, mai simplu spus, a crescut numărul celor verificați și, prin urmare, numărul bolnavilor a crescut. Nu sunt ei primii care fac referire la acest fapt, așa că poate chiar așa și este.

În Republica Moldova numărul persoanelor infectate a crescut de 1,2 ori (cum să știm ce va fi după vizita președintelui Dodon cu suita la Moscova) și, în sfârșit, în Azerbaidjan – cu aproximativ 15%.

„Sper foarte mult că OMS amenință din nou cu degetul”

După cum vedem, nici Rusia, nici Republica Belarus nu figurează între țările care „creează un pericol la adresa sistemului european de ocrotire a sănătății”. În Federația Rusă, scăderea numărului de bolnavi a fost de aproximativ 5%, în Republica Belarus – de aproximativ 6,5%.

Și nu pot să nu-mi aduc aminte de Elveția, care figurează pe listă, deși ea sigur nu este o fostă țară sovietică. Statistica acesteia cu privire la COVID-19 este imposibil de priceput, chiar și cu o minte rusească. Ei bine, dacă cu un indicator al mortalității mai mare de 8% te mai poți încă „împăca” (infectate, evident, sunt considerate numai persoanele grav bolnave), cum să înțelegem că numărul persoanelor infectate în două zile consecutive diferă de 20 de ori și ceva?! Cu toate acestea, dacă e să ne gândim, nu există nimic deosebit: laboranții au venit la muncă după weekend și s-au apucat de treabă în stil stahanovist, fără să se preocupe ce va gândi restul lumii despre ei.

Dar în ceea ce privește „colapsul” asupra căruia suntem preveniți? Sper foarte mult că OMS amenință din nou cu degetul, ca să spunem așa, muncind la salariu. Da, cifre există, nu trebuie să uităm de ele, deși fiecare țară le știe și fără capetele luminate din partea acestei venerabile organizații.