Nu știm ce părere va avea istoria despre păduri, însă e rezonabil să spunem că proprietatea privată este esențială pentru funcționarea corectă a economiei de piață. Orice brambureală, fușereală sau sămânță de haos în materie de proprietate are efecte multiple, îndelungate și dureroase. Să începem de la dezastrul cu cadastrul, că tot rimează.
Multe titluri de proprietate acordate în baza Legii nr. 18 au fost scrise pe genunchi, uneori de secretarele prefecților, fără toate actele în spate. În Transilvania, proprietatea era înregistrată după suprafață, în Moldova după nume, iar în anumite zone din sud, pur și simplu, nu a existat cadastru, fotografiile teritoriului României, făcute din avion (obligație UE, ortofotoplanuri se numesc) nu bat cu ceea ce au înscris în catastife drăgălașii de la Cadastru.
Un milion de proprietăți nu au cadastrul făcut; se speră ca abia în următorii nouă ani să se reglementeze această problemă, prin alocarea unor bani de la buget. Și doar 20% dintre proprietățile sau terenurile din zona rurală au toate actele cadastrale întocmite exact.
Peste acest haos administrativ, în care realitatea și scriptele pur și simplu nu se potrivesc, nu avem o procedură-standard prin care propri­etatea să poată fi modificată fără in­ter­venția justiției (și ea încărcată cu peste patru milioane de procese pe rol). În schimb, se găsesc politicieni simpatici care să îngreuneze și împroprietărirea conform actelor existente. Ba am avut legi prin care chiriașii puteau să cumpere case naționalizate, ba am avut legi care au întors dreptul de proprietate din 1947, ba avem zeci de mii de proprietari nedespăgubiți, care așteaptă cu dosarele la Autoritatea de Restituire a Proprietăților.
Ce efecte are toată această brambureală? În lipsa unei clarități cu privire la proprietar, clădiri întregi zac abandonate, gata să se dărâme, de vreme ce proprietarii nu sunt siguri că le câștigă, iar chiriașii nu se văd stăpâni. Orice proces legat de proprietate ar trebui să dureze maximum doi-trei ani, iar punerea în executare a sentințelor ar trebui să fie făcută urgent după trasarea unor concluzii în dosare.
În lipsa rezolvării acestor probleme, avem întârzieri în exproprierea drumurilor de interes național și avem dificultăți în comasarea terenurilor agricole, întrucât eventualii cumpărători de parcele mai largi sunt descurajați de costurile contactării unui număr de câteva sute de proprietari. Avem, în fine, o lipsă de claritate cu privire la sumele pe care statul trebuie să le achite pentru restituirea proprietăților – ar putea fi echivalentul a trei Românii, nimeni nu le-a măsurat până acum! Statul vrea să rezolve această problemă de la temelia statului național abia prin 2020. Eu, unul, cred că va fi în 2070, toamna.

Răzvan Orășanu a fost consilier al primului-ministru în perioada 2005-2009