Lui Vasile Bobaila i-a mers vestea in toate satele din jurul Devei, dar si mai departe, in muntii Apuseni, ca produce cel mai bun ulei de seminte de dovleac din zona. Mai mult, uleiul se produce din chiar materialul clientului, iar marfa obtinuta este de calitatea adevarata. In fiecare an, mai ales in preajma Sarbatorilor de Paste, curtea familiei Bobaila este asaltata de clienti, care au ocazia sa asiste la fabricarea uleiului aliment special. Dar ce este, in fond, uleiul de seminte de dovleac? Ca si cel din floarea-soarelui, uleiul de dovleac are o culoare verde, deosebita, dar este mai vascos, asemanator cu uleiul de masline. Taranii si medicii sustin ca acesta are calitati terapeutice deosebite, fiind folosit ca leac pentru tratarea mai multor afectiuni. Gurmanzii spun ca uleiul de seminte de dovleac pare a fi un aliment deosebit, cu multe calitati nutritive. Asemeni grecilor, care consuma uleiul de masline dimineata, ardelenii consuma uleiul de dovleac cu paine prajita unsa cu usturoi. Este delicios si cu fasole batuta sau cu varza murata, dar si in componenta altor feluri de mancare si salate specific ardelenesti.
Locuitorii satelor din apropierea Devei, care cultiva dovleci, strang semintele uscate, si primavara vin sa fabrice ulei in instalatia deveanului. Cei mai multi clienti vin in Postul Mare al Pastelui, deoarece uleiul de seminte de dovleac este un aliment deosebit de post.
Vasile Bobaila sustine ca experienta sa in producerea uleiului a ajuns la 30 de ani. In prezent, el are propria sa asociatie familiala, Bobaila Vasile, si este ajutat la producerea uleiului de catre sotia sa si de ceilalti membri ai familiei. Totul a inceput in urma cu 30 de ani, cand Vasile, de loc din judetul Alba, a vazut prima masinarie de produs ulei de seminte de dovleac, in localitatea Teius. Era pe atunci lacatus mecanic si in suflet i-a incoltit ideea de a fabrica singur, in propria sa instalatie, uleiul din seminte de dovleac. Pentru ca utilajele unei asemenea instalatii erau pe cale de disparitie, a inceput sa achizitioneze parti din instalatie, pe care le gasea pe la batranii meseriasi, mai ales in satele din judetul in care s-a nascut, Alba si de unde a venit, in 1985, la Deva.
Un litru de ulei costa 100.000 lei
Cel mai incantat a fost cand a cumparat un decojitor de seminte si o presa de la un batran de langa Cugir. Deoarece erau foarte vechi, a decis sa-si construiasca o presa dupa propria sa conceptie. Pe atunci, noua inventie, adica presa, avea o capacitate de circa sapte kilograme de seminte decojite.
Procesul de obtinere a uleiului este si el arhaic si reprezinta o mare atractie pentru straini. Semintele se toarna in decojitor, care poate prelua zece kilograme de material semincer, pe care le decojeste. Dupa decojire semintele se amesteca cu apa si sare si sunt prajite pe o plita rotativa. Aceasta plita foloseste ca sursa de caldura cojile de seminte care au trecut prin decojitor. Dupa prajire, miezurile prajite se introduc intr-o presa hidraulica si printr-o palnie curge, de o culoare verde marin, uleiul de seminte de dovleac. Vasile Bobaila foloseste turtele obtinute drept hrana pentru porcii pe care ii creste in gospodarie si ii valorifica pe piata. Un litru de ulei se obtine din patru kilograme de seminte de dovleac. La prelucrarea uleiului, producatorul ia de la clientul ce vine cu semintele proprii, 1.500 de lei/kilogramul de seminte, cu care isi acopera cheltuielile. Un litru de ulei din seminte de dovleac se vinde pe pietele din Hunedoara cu sume cuprinse intre 100 – 130.000 lei, iar o masura de 250 de grame de seminte costa 10.000 lei.
Investitia ar putea atrage turistii straini
In Hunedoara dezvoltarea programelor de turism rural, a inceput sa devina o realitate. Specialistii sustin ca reactivarea unor asemenea instalatii traditionale in localitatile romanesti ar atrage nenumarati straini, deoarece sunt activitati productive unice, mai ales in Transilvania. Vasile Bobaila a ramas un pionier in ceea ce priveste productia de ulei de seminte de dovleac. Ca si multe alte activitati arhaice, si producerea uleiului de dovleac a fost la un pas de disparitie. Multe mici fabricute de gen au disparut in ultimii 50 de ani. Deveanul solitar a rezistat este 30 de ani prin dragostea fata de meserie si se bucura ca, in ultima jumatate de veac, „Dumnezeu nu ne-a uitat”. Cum nu uita nici preocuparile traditionale ale satelor romanesti. Un singur regret are Vasile Bobaila, la cei 60 de ani daruiti de Dumnezeu: producatorii de seminte de dovleac sunt tot mai rari.
