Partea bună a crizei, spun la unison bancherii, este că atunci când ai disponibilități destul de mari, iar totul în jurul tău este incert, începi să te gândești că un specialist îți poate administra mai bine banii. Deși nu reprezintă în sens strict o formă de plasament, ci un serviciu prin care bancherii plasează banii clienților lor în diferite instrumente financiare, în numele acestora (clienților), private bankingul este preferat din ce în ce mai mult de către românii care nu doresc şă-şi mai ţină banii în depozite. Cele mai mari bănci din România au în jur de 4.000 de clienţi speciali pentru care administrează peste 4 miliarde de euro, potrivit unei estimări, de la începutul lui 2013, a BCR, cea mai mare bancă din ţară. Comportamentul clienţilor s-a schimbat semnificativ în ultimii doi ani.
Dacă în 2010 doar 10% din bani erau plasaţi de clienţi în produse de investiţii, restul de 90% fiind depozite şi cash, la finele lui 2012, plasamentele în produsele de investiţii au reuşit să depăşească nivelul sumelor ţinute în conturi curente şi depozite, sărind de la 47% la 53%. În plus, tot mai mulţi clienţii şi-au dezvoltat spiritul de a tranzacţiona, ajutaţi şi de platforma modernă de tranzacţionare. După depozite şi cash, cea mai mare pondere o au plasamentele în titluri de stat (34%), fiind urmate de fondurile de investiţii (9%). Plasamentele în aur fizic ale clienţilor EPB au ajuns la 45 milioane euro, respectiv 1,1 tone şi o pondere de 4,5%. Pentru a beneficia de calitatea de client al celei mai exclusiviste entităţi de private banking din România, Erste Private Banking România, ai nevoie de minimum 200.000 euro. Portofoliul mediu al unui client Erste este de 400.000 euro, divizia având în administrare 2.500 clienţi. Pentru a-şi servi mai bine clienţii, cei de la Erste au dezvoltat un model de profilare de risc, pe cinci clase – conservator (0% în acţiuni), echilibrat (10% în acţiuni), orientat spre creştere (30% în acţiuni), dinamic (50% în acţiuni) şi agresiv (70% în acţiuni).
Raiffeisen, prin divizia Friedrich Wilhelm Raiffeisen (FWR), a ajuns şi ea la peste 700 de clienţi, cu active în administrare, în România, de 650 milioane euro, la care se adaugă plasamentele directe ale acestor clienţi la banca specializată în private banking a Grupului Raiffeisen în Austria. Calitatea de membru este dobândită de la active de peste 250.000 euro aflate în administrare prin intermediul Raiffeisen. Structura deţinerilor clienţilor la sfârşitul lui 2012 este: 25% în depozite, conturi de economii, conturi curente şi fonduri de investiţii, 42% – titluri de stat şi 8% – acţiuni şi produse structurate.
„Clienţii şi-au continuat şi intensificat diversificarea portofoliilor în 2012, lucru care se observă printr-o alocare în scădere în produsele de economisire clasice şi o creştere a plasamentelor în alte instrumente financiare, în vederea obţinerii unor randamente superioare“, spune Mihail Ion, CEO Raiffeisen Asset Management, care coordonează şi FWR, cu completarea că „în 2012, deţinerile de produse de investiţii au crescut cu aproximativ 100 mil. euro şi au ajuns să reprezinte 75% din portofoliile clienţilor“. Cei mai conservatori clienţi, continuă el, s-au orientat către fonduri mutuale cu plasamente în instrumente purtătoare de dobândă sau investiţii în obligaţiuni de stat, iar cei mai dinamici şi-au păstrat sau crescut deţinerile de acţiuni. Pentru 2013, Raiffeisen îşi propune continuarea eforturilor în privinţa consolidării şi dezvoltării relaţiei cu clienţii, a consilerii financiare şi diversificării portofoliilor.
Al treilea mare jucător este UniCredit Ţiriac Private Banking, care nu şi-a dezvăluit nivelul activelor, dar care la finele lui 2011 administra active de peste 300 milioane euro. Poziţia diviziei de private banking a UniCredit Ţiriac se poate să fi slăbit puţin, pe fondul unei politici de scădere a costurilor la nivel de grup, clienţii având acces, din octombrie 2012, la serviciile de consultanţă ale Schoellerbank, subsidiară a UniCredit Bank Austria. Pentru a fi client de private banking al UniCredit Ţiriac, pragul este de minimum 200.000 euro, iar pentru Schoellerbank, de un milion de euro.
Divizia RBS România pentru clienţii mai avuţi poartă numele de Royal Prefferd Banking (RPB). Potrivit reprezentanţilor băncii, divizia şi-a menţinut la peste 2.000 numărul clienţilor. Calitatea de membru al Royal Preffered Banking necesită venituri lunare de peste 5.000 euro sau deţineri de peste 50.000 euro. „Am observat o schimbare treptată, în sensul că în cursul anului 2012 mai multe depozite s-au mutat din moneda locală în moneda străină“, spun cei de la RPB. Pentru 2013, ei speră la aceeaşi evoluţie ca în 2012, care va însemna cel puţin menţinerea numărului de clienţi şi a volumului de active. Bucuria unora, ghinionul altora: după nici doi ani de la deschidere, cei de la Bank Gutmann, o bancă austriacă specializată în servirea clienţilor de private banking, şi-au închis, anul trecut, biroul din România, clienţii continuând să fie serviţi direct din Austria.
Nici ING nu a comunicat date despre divizia sa de private banking, altădată cea mai prestigioasă pe plan local. În piaţă se vorbeşte că ING Luxembourg ar servi clienţii de private banking din România. Sentimentul de optimism – o raritate în aceste vremuri – se ghicește și din faptul că, în loc să „coboare tarifele“, adică să‑și ieftinească serviciile, unele divizii de private banking sunt foarte selective în alegerea clienților. Citibank, de exemplu, atribuie statutul de clienţi de private banking doar celor care deţin minimum un milion de dolari, ei fiind administraţi de birourile regionale din Londra şi Geneva. Clienţii cu sume cuprinse între 50.000 dolari şi un milion de euro intră în categoria de wealth.
