Capital: Este un blocaj în acest moment pe piața insolvențelor?

Elena Cosma:Există un blocaj pentru că procedura este extrem de greoaie deși în mod normal este o procedură care ar trebui să se desfășoare cu celeritate. Blocajul este cauzat de lipsa de lichidități de pe piață ceea ce face ca valorificarea activelor să se realizeze într-o perioadă lungă. În al doilea rând, termenele în instanță, și mă refer aici la termenele pentru cererile depuse de creditori, care sunt între șase și zece luni. Sigur că termenele diferă de la instanță la instanță dar undeva pe aici ne situăm. Am putea spune că media de rezolvare a dosarelor dacă includem și dosarele care intră în procedura simplificată este undeva la doi ani de zile. Ori în acest timp debitorii pot să înstrăineze anumite bunuri, să facă anumite acte care sunt în dauna creditorilor.

Capital: Există, deci, și debitori de rea credință. Oameni care vor să dea “țepe”…

E.C: Cei care vor să dea o țeapă se pregătesc din timp. Fie înstrăinează anumite bunuri înainte de deschiderea procedurii, fie își mută activitatea pe o altă firmă fie scot anumite sume de bani Băncile sunt principalii creditori și nu există dosar unde să nu fie cel puțin o bancă..

Capital: Câte firme inrate în insolvență scapă de faliment?

E.C: Sub 5% dar trendul este pozitiv. La finele anului trecut numărul firmelor care reușeau să se salveze  era sub 3%. Deocamdată nu vedem o scădere a numărului de firme care intră în insolvență. Anul trecut au fost 20.000 iar din 2006 până în 2011 au fost peste 100.000. În 2007 erau undeva sub 1.000 de insolvențe cerute chiar de către debitor ceea ce reprezenta cam o treime din numărul total iar în 2011 avem circa 12.000 de firme care și-au cerut singure insolvența, număr care a depășit cererile făcute de creditori.

Capital:Ați întâlnit și situații în care administratorii firmelor erau și în postura de creditori?

E.C:Destul de multe. Fie direct, fie prin alte firme de grup ceea ce constituie o problemă.

Capital:Reușesc ei să-și recupereze banii înaintea băncilor?

E.C:Nu reuesc dacă băncile au garanții reale. Dacă băncile sunt și ele creditoi chirografari este altceva

Capital: Se grăbesc băncile să vândă bunurile recuperate? De doi sunt multe voci care spun că se aporpie momentul când băncile vor invada piața.

E.C: În ultima perioadă fie prin executarea silită fie prin insolvență băncile au scos la vânzare destul de multe garanții. Nici nu poți să le vinzi la un preț de nimic. Există o tendință în care ofertele de preț sunt derizorii. Nu poți să vinzi la 10-20% cum sunt în unele cazuri ofertele.
Sigur că prețurile de pe piața imobiliară au scăzut foarte mult ceea ce face ca gradul de acoperire cu garanții să fie mic. Acest lucru poate determina băncile să aștepte deși cred că în momentul în care vor apărea semne pozitive băncile își vor schimba atitudinea. Bunurile sunt valorificate acum undeva între 50 și maximum 60% din valoarea inițială. Marea majoritatea a celor care doresc să cumpere vor să cumpere sub valoarea de piață. Atât timp cât cererea este mică le permite să vină să cumpere sub valoarea de piață. Prețul de vânzare este undeva foarte aproape de valoarea de lichidare a bunului.

Capital: Cum arată un plan de reorganizare viabil?

E.C: Planul de reorganizare trebuie să vină cu măsurile necesare pentru relansarea activității. Ar trebui să vină cu resursele necesare asigurării cash-ului pentru relansare, cu măsuri managaeriale, cu planul și programul de plăți.
Acționarii ar trebui să vină cu o majorare de capital sau dacă nu ,cu un investitor care să aducă aportul necesar.

Capital: Vin acționarii cu bani în practică?

E.C: Vin foarte rar cu bani la fel cum la fel de rar vin și unii investitori.