Ceea ce apropie foarte mult Romania de tarile latino-americane nu este numai originea latina, ci si placerea de a se autocritica in presa, remarca recent un diplomat brazilian.
In numarul din 13 noiembrie a.c. al revistei The Economist a fost publicat un extras din studiul intocmit de Economist Intelligence Unit (EIU), firma sora a revistei sus-mentionate, asupra riscului de tara.
Studiul face o ierarhizare, dupa 77 de indicatori diferiti, a 93 de tari, in ordinea crescatoare a riscului de a investi local. Indicatorii evalueaza aspecte cum ar fi: stabilitatea politica, politica monetara si fiscala, calitatea guvernarii, reglementarile, echilibrul balantei de plati curente si datoria externa, structura datoriei si riscul de insolvabilitate. Din amplul studiu al EIU asupra ratei de risc in anul 2000, revista nu a extras decat un numar de 28 de tari, apreciate mai importante pentru investitii directe si de plasament pe care le-a prezentat intr-un grafic (reprodus si de Capital alaturat).
Ierarhia in studiul original incepe cu tari de risc maxim, cum ar fi Angola, pentru care s-a calculat un coeficient de risc de 93, din maximul posibil de 100, si se incheie cu Singapore – coeficient de risc 16. Nu sta in obisnuinta revistei noastre de a face politica presei, dar atunci cand mai multe cotidiene importante – comentand aceste date din The Economist – fac aceeasi greseala asupra incadrarii Romaniei in ierarhia de risc, consideram ca este datoria noastra sa o corectam.
Date fiind costurile importante ale studiului EIU, ca si pretul la care el se procura integral in mediul financiar-bancar, era firesc ca sa fie prezentat lacunar (demo) in revista The Economist. Totusi, aceasta nu justifica interpretarea daunatoare tarii noastre efectuate de unele cotidiene cum ca am fi pe locul patru, cu un coeficient de risc de circa 60, in ierarhia celor 93 de tari. Graficul reprodus de The Economist a extras cu titlu de exemplu 28 de tari din ierarhie, fara o respectare a succesiunii punct cu punct. Asa cum Federatia Rusa nu este pe locul intai ca risc de tara, nici Romania nu este pe locul patru. Nu reiese cate tari au risc mai mare ca Romania, dar in mod cert sunt specificate: Angola (punctaj 93), Nigeria (punctaj 77), Rusia (punctaj 78), Indonezia si Pakistan (punctaj peste 70). Afirmatii de genul „Intr-un top al celor mai nesigure tari din punct de vedere al climatului de investitii, Romania ocupa locul patru din 93 de tari”, sunt complet eronate si este cu atat mai regretabil cand le facem noi insine.
Sunt insa si surse care gasesc si cuvinte bune privind institutiile straine in Romania. Astfel, in Raportul Mondial al Investitiilor – editia 1999 se subliniaza ca, in 1998, cinci tari din Europa Centrala si de Est – Polonia, Cehia, Romania, Ungaria si Federatia Rusa – au atras 74% din totalul investitiilor straine directe in volum de 90 miliarde USD.
Doua treimi din volumul investitiilor straine in zona au ca origine tarile Uniunii Europene, urmate de SUA, cu 15%. Se estimeaza ca, in acest an, volumul investitiilor in zona sa creasca la 100 miliarde USD, fiind absorbite in proportie de 75% de patru tari: Polonia, Ungaria, Cehia si Rusia.
Cehia atrage
investitorii straini
Cea mai agresiva, in sens pozitiv, politica de promovare a investitiilor straine in aceasta zona, are Republica Ceha. Cu o cotare buna a riscului de tara din partea agentiilor de rating internationale, inflatie de o singura cifra si un pachet atragator de facilitati si servicii gratuite oferite intreprinzatorilor straini, Cehia a atras, pana in prezent, investitii straine de 9,3 miliarde USD.
Cadrul promotional stipuleaza, pentru investitorii straini care realizeaza obiective de productie noi sau in joint-venture cu producatori cehi, scutiri fiscale pe o perioada de zece ani, daca investitia se ridica la peste zece milioane USD, creeaza un minim de locuri de munca sau este amplasata in zone defavorizate. In evaluarile EIU, Cehia si Polonia se inscriu ca rata de risc de circa 40 puncte, ceea ce le situeaza in fruntea tarilor din zona centrala si est-europeana.
Ponderea mare pe care EIU o acorda factorului politic in aprecierile sale – 22% – atarna greu in cazul tarilor in tranzitie. Stabilitatea politica si legislativa, cadrul fiscal permisiv, mediul de afaceri prietenos sunt caracteristici care nu au intarziat sa-si arate rezultatele.
Poate mai importante decat facilitatile fiscale sunt serviciile gratuite oferite intreprinzatorilor straini. Acestea incep cu orientarea lor in domeniul infrastructurii institutionale, a reglementarilor de specialitate, asistentei in raporturile cu administratia, explicarea si sfatuirea cu privire la obtinerea facilitatilor fiscale si merg pana la identificarea si recomandarea de parteneri de afaceri locali de profil, insotita de un amplu material documentar si de promovare pentru fiecare oferta de joint-venture. O asemenea politica activa de promovare a investitiilor straine a permis ca la indicatorul investitii straine pe cap de locuitor, Cehia sa ne depaseasca de circa sase ori, iar Ungaria de peste zece ori.
Raportul Mondial al Investitiilor, elaborat de organismele ONU, acorda o mare atentie investitiilor efectuate de societatile multinationale. Si in Europa Centrala si de Est se constata ca o serie de firme multinationale si-au propus o reprezentare cat mai uniforma in tarile din zona, cum ar fi: General Electric Capital, Siemens, ABB, Continental, Daewoo, Renault, Unilever, Nestle s.a.m.d. Foarte importante sunt investitiile anuale incluse in planurile de dezvoltare (contractele de privatizare semnate cu acestea), intrucat de aceste planuri depinde repartitia viitoare a profitului intre plasamente interne si dividende transferate. In urma unor masive investitii straine, care au propulsat Irlanda peste mediu UE, ca PIB/loc., irlandezii au constatat ca acest indicator se reflecta vag in bugetul mediu de familie, intrucat mare parte a dividendelor pleaca peste granita.