Capital: Guvernul a anuntat, la sfarsitul saptamanii trecute, inca o amanare privind privatizarea BCR, pentru consultari cu Banca Mondiala si Fondul Monetar. Cum interpretati toate aceste intarzieri?
Dan Pascariu: Este evident ca autoritatile sunt dezamagite de interesul oarecum scazut pentru BCR. Cele doua oferte, avand in vedere, pe de o parte, combinatia din consortiu (HVB si OTP n.n.), pe de alta parte oferta grupului francez, complica oarecum lucrurile. Este evident ca se cauta motive pentru amanarea unei decizii.
Capital: Care este motivul pentru care, in cursa pentru BCR, nu s-au inscris nume mari ale finantelor mondiale, asa cum astepta Guvernul?
Dan Pascariu: Conjunctura economica mondiala este defavorabila. Toate bancile mari au suferit reduceri semnificative ale preturilor la burse. In plus, era putin probabil ca pentru BCR sa se primeasca oferte din partea unor banci care nu sunt prezente in Europa Centrala si de Est. Sunt aproximativ sase grupuri bancare mari care activeaza in aceasta zona, iar motivul pentru care nu si-au aratat interesul este ca sunt in plin proces de integrare, din punct de vedere operational si administrativ, a noilor achizitii din alte tari ale Europei Centrale.
Capital: BCR a jucat mereu rolul de imprumutator de urgenta, dupa cum au dictat interesele politice. Credeti ca Guvernul se teme ca vanzand banca nu va mai avea instrumentele necesare pentru a-si satisface aceste interese?
Dan Pascariu: Sunt convins ca exista oameni politici care se tem ca renuntarea la BCR va reduce anumite marje de manevra, de care acum incearca sa se foloseasca. As vrea, totusi, sa precizez un lucru: cred ca experienta Bancorex si a Bancii Agricole a reprezentat o lectie, inclusiv pentru oamenii politici. Am o mare consideratie pentru conducerea bancii, fosta si actuala, care, in pofida unor presiuni politice, a tinut BCR pe o linie buna. Sa nu uitam, totusi, ca bancile sunt conduse de oameni, nu de roboti. Daca asupra lor se exercita o presiune morala fara discernamant, aceasta poate duce la probleme asemanatoare celor care au fost in trecut.
Capital: HVB este, raportat la piata romaneasca, o banca foarte mare. De ce un consortiu cu o banca ungara?
Dan Pascariu: Este vorba de ratiuni strategice care au in vedere regiunea central si est-europeana.
Capital: Piata bancara romaneasca este cea mai mica din aceasta zona a globului, in afara de Bulgaria. Ce-i lipseste pentru a creste?
Dan Pascariu: Putem lua in calcul un indicator simplu: probabil ca toate bancile din Romania au, in total, cam 1.000 de unitati teritoriale, ceea ce inseamna aproximativ 50 de unitati la un milion de locuitori. Este foarte putin. In al doilea rand, foarte multi bani sunt inca tinuti la saltea, fie dintr-o anumita retinere fata de sistemul bancar, fie pentru ca provin din economia subterana. Bancile vor trebui sa se apropie de clientul persoana fizica, pentru ca potentialul de dezvoltare vine din serviciile adresate clientelei mici.
Capital: Pentru vanzarea a 51% din actiunile BCR, surse parlamentare au avansat pretul de pornire de 750 milioane de dolari, potrivit raportului de consultanta. Vi se pare un pret corect pentru pachetul respectiv de actiuni?
Dan Pascariu: Nu am cunostinta ca, in mod oficial, sa fi fost data publicitatii vreo cifra si nu doresc sa comentez evaluarile din surse anonime. Daca pentru Guvernul Romaniei privatizarea este o chestiune politica, pentru cumparator este o chestiune economica si strategica. Din acest punct de vedere, ne putem raporta la experienta celorlalte tari din zona Europei Centrale si de Est. In general, tranzactiile de vanzare a bancilor s-au incheiat la 1,2 – 1,8 din valoarea contabila a institutiei respective. Pe de alta parte, orice investitor ia in calcul perioada de recuperare a investitiei din profiturile generate de banca. In medie, este vorba de aproximativ cinci ani, dar cum Romania este inca perceputa ca o tara cu un mediu economic si politic volatil, este probabil sa se ia in calcul o perioada scurta.
Capital: Cum vedeti strategia de dezvoltare a Bancii Comerciale?
Dan Pascariu: Cred ca exista doua segmente catre care BCR, in special, si bancile romanesti, in general, se vor indrepta. Ambele au in vedere clientii persoane fizice. In primul rand, vad o dezvoltare a serviciilor cu valoare adaugata (plata diverselor servicii prin intermediul cardurilor n.n.), care aduc venituri importante si, presupun, un risc scazut. In al doilea rand, cred ca politica de creditare a persoanelor fizice reprezinta o zona cu mare potential. Aici, marjele de dobanda sunt mai mari decat in cazul firmelor.
Doi ani de indecizie politica
· Decembrie 2000: fostul guvern
ia in discutie mai multe variante pentru privatizarea bancii, fara a contura o strategie clara.
· Ianuarie 2001: este definitivata o prima strategie de privatizare care prevede vanzarea a 70% din actiuni, din care 35% catre un investitor institutional, iar restul de 35% catre investitori mici.
· Februarie 2001: valoarea de piata a Bancii Comerciale este estimata la 700 – 1.200 milioane dolari.
· Mai 2001: eliberarea primei transe a acordului PSAL II semnat cu Banca Mondiala este conditionata de aprobarea unei strategii de vanzare a BCR.
· August 2001: privatizarea BCR este prevazuta sa se incheie pana in decembrie 2002.
· Octombrie 2001: Guvernul aproba strategia de privatizare: pachetul de 70% va fi vandut integral 51% catre un investitor strategic, 8% catre salariatii bancii si restul catre BERD.
· Decembrie 2001: Merryll Lynch se retrage din postul de consultant.
· Martie 2002: expira primul
termen pana la care trebuia lansata oferta de privatizare. BCR nu are inca un nou consultant.
· Aprilie 2002: noul consultant este Daiwa Securities.
· Iunie 2002: primul termen de depunere a scrisorilor de intentie expira. ING isi exprima interesul pentru BCR.
· Septembrie 2002: al doilea termen de depunere a scrisorilor de intentie expira. Consortiul format din HVB si OTP si grupul francez Eulia sunt singurii interesati. Guvernul doreste sa amane inceperea negocierilor.
· La sfarsitul anului 2001, BCR avea active de 3,5 miliarde dolari, un profit net de 146 milioane dolari, trei milioane de clienti, 4,3 milioane deconturi si controla un procent de 33% din piata bancara.
