Daca cineva spune ca in Romania nu functioneaza economia de piata, greseste in mare masura. Cererea si oferta incep sa dreneze mecanismul preturilor si al tarifelor, mai ales in domeniul serviciilor.
In ultima perioada, exemplul cel mai concludent l-a reprezentat variatia brusca si neasteptata a tarifelor practicate de taximetristi. Imediat dupa cresterea brusca si oarecum inexplicabila a pretului benzinei, transporturile (mai ales cele in comun) au fost silite sa majoreze tarifele.
Firmele de taximetre au facut la fel, dorind sa se mentina pe linia de plutire a beneficiului. Insa, esec total. Numarul pasagerilor a scazut, in medie, cu circa saizeci de procente. Situatia era de-a dreptul dezastruoasa.
Singura solutie era micsorarea tarifelor. Valul de reduceri de tarife a fost de-a dreptul un taifun. O data pornit tavalugul, firmele de taximetrie au inceput sa se intreaca in reducerea tarifelor.
Clujul este unul dintre marile orase ale Romaniei, desi nu poate fi numit chiar metropola. Totusi, aceasta aglomerare umana are nevoie de servicii. Si, desigur, de taximetre. Dupa majorarea pretului benzinei, tariful pe kilometru a ajuns la 2.390 lei, cu un tarif de pornire de 1.500 lei. Situatia nu a durat mult, tocmai datorita pierderii clientilor. Asa incat marea majoritate a firmelor a redus tarifele, in mod drastic, pana la 1.700 lei/kilometru. Cel mai mic tarif, cel de 1.790 lei/km, il are firma Diesel. Dupa el, urmeaza firma TerraFan, cu 1.950 lei/km. De fapt, acestea sunt considerate cele mai „muschiuloase” firme de taximetre din oras. Firma Pritax a mentinut 2.390 lei/kilometru, ca, de altfel, si alte firme mai mici. La cele peste 3.000 de taximetre care circula zilnic pe drumurile primarului Funar, concurenta este nemiloasa.
La fel s-a petrecut si la Sibiu. Dupa un tarif de 3.900 lei/kilometru, clientii s-au imputinat vizibil. Astfel incat si aici s-a purces la ieftinire. Principala firma de taximetre, Negoiu, a redus tariful pe kilometru de la 3.000 la 2.000 lei. Iar pornirea este zero. Si celelalte firme mai importante i-au urmat exemplul. Si, desigur, au reaparut clientii.
La Targu-Mures
kilometrii sunt ieftini
In orasele mai mici, totul a ramas incremenit in proiect. La Bistrita exista trei firme de taximetrie, iar numarul taximetrelor nu depaseste 35 de bucati. Aici, cu pornire zero, tarifele au ramas cuprinse intre 3.200 si 3.600 lei. Acelasi lucru se intampla si la Deva si Petrosani, unde, dupa scumpire, pretul unui kilometru variaza intre 2.500 si 3.500 lei. Nici la Miercurea-Ciuc situatia nu este diferita.
Dintre orasele mari, Targu-Mures are transportul urban cel mai prost. Aici nu exista decat autobuze. Ideea unor linii de troleibuze a cazut din cauza initiativelor comunisto-patriotice de dinainte de 1989. Desi existau bani, proiectul a fost ingropat de doua ori. Prima oara, datorita faptului ca banii s-au dus pe constructia Teatrului National din Tg. Mures. A doua oara, datorita a ceea ce Scanteia a descris drept „inteligenta romaneasca in actiune”. Era vorba de autobuzele propulsate cu gaz metan in amestec cu gazolina, prin intermediul unor recipiente sub forma de racheta, plasate pe vehicule.
Ceausescu a exclamat: „Fantastic!”, a dat orasul drept model, iar banii au reintrat in vistieria statului. Iar transportul in comun a ramas incremenit. Datorita „mecanismului”, zeci de autobuze au ramas pe butuci. Incremenire ce se perpetueaza pana astazi, Targu-Mures avand cel mai prost transport in comun din tara.
Inainte de 1989, in oras nu existau decat vreo zece taximetre. Desigur, existau si „piratii”, mai ales in zona garilor din oras. Dupa revolutie, au aparut zeci de firme, dintre care opt sunt mai importante. Majorarea pretului benzinei i-a luat pe multi prin surprindere. Dar, vrand-nevrand, au tinut, timp de mai multe saptamani, preturile sub control. Adica, pornire 300-500 lei, iar tariful pe kilometru intre 2.000 si 2.200 lei.
Situatia nu putea dura la infinit. Peste noapte, fara sa anunte clientii prin mass-media locale, au majorat tariful de pornire la 4.000 lei. Clientii, luati prin surprindere, au scrasnit din dinti, au platit si n-au mai urcat in taxi. Preferau inghesuiala din autobuze sau din maxi-taxiuri, renuntand sa plateasca practic dublu la taxiuri, dat fiind ca distantele din oras nu sunt prea mari.
Asa incat cele peste o mie de taximetre din oras (cam unul la 160 de locuitori) stateau in statii mult si bine, pierzand circa 75% dintre clienti. Lovitura de teatru a aparut acum o saptamana. Brusc, preturile au scazut de-a dreptul ametitor, firmele intrecandu-se sa reduca tarifele si sa porneasca cu tarif zero.
Astfel, pe kilometru, tariful a ajuns intre 1.950 si 2.200 lei. Singura firma care n-a umblat la preturi a fost Transaldea. Ei, avand peste 60 de masini Tico galbene, aidoma celor „Yellow” din New York, si-au pastrat tarifele. Ei nici inainte si nici dupa scumpire nu si-au pierdut clientii.
Deocamdata, targmuresenii au dat buzna iarasi la taximetre. Muntean Vasile, student la medicina, mi-a spus: „Bani prea multi nu am. Dar cand trebuie sa plec la curs sau la practica, fiecare minut conteaza. Ma bucura ca taximetristii au redus tarifele. Mai pot pune un ban la ciorap si nu mai trebuie sa cer atat de mult de la babaci”.
Taximetristii sunt mai prudenti. Zoltan V. (anonimat cerut): „Nu stiu ce o sa se intample. Daca nu ne iese salariul, ma las de taximetrie. Clienti is, dar platesc putin. Iar unii imi cer restul pana la ultimul leu”. Multe firme si-au mentinut tarifele ridicate, cum ar fi MBO, cu 2.900/km. Despre „desculti” (asa cum sunt denumiti taximetristii particulari), nici pomeneala. Ei mai pastreaza un tarif de 3.500-3.900 pe kilometru. Dar cu ei se mai poate negocia.
La Braila
nu e loc de manevra
In Braila, evolutia preturilor la serviciul de taximetrie a tinut, in general, pasul cu scumpirea benzinei. Foarte putine au fost cazurile in care taximetristii au trecut peste scumpirea carburantilor fara sa majoreze tarifele.
In prezent, un kilometru parcurs cu taximetrul costa intre 3.500 si 4.000 lei, la care se adauga pornirea – 2.000 lei si stationarea – 40.000 lei/ora. Situatia oarecum paradoxala este data de faptul ca, in ciuda tarifelor mari din domeniu, numarul taximetrelor este foarte mare, peste 3.000.
Inmultirea acestora se explica prin disponibilizarile masive de salariati din intreprinderile mari brailene, multi fosti angajati, posesori de autoturisme, „demarand” in activitatea de taximetrie.
Doua mari firme controleaza, practic, piata in Braila: Dan Taxi 95 si „Sinfo Expres, ele reunind, in general, sub aceste sigle, sute de taximetristi independenti.
O data cu aparitia, in urma cu un an si jumatate, a microbuzelor maxi-taxi, taximetristii braileni au primit o noua lovitura sub centura. Microbuzele circula, practic, pe traseele cele mai importante din oras si, pentru 1.500 lei calatoria, sunt dispuse sa opreasca oriunde pe trasee, daca exista solicitari. Taximetristii se plang ca, de fapt, maxi-taxi-urile
le-au luat o buna parte din clientela, orice reducere de pret in taximetrie fiind, practic, imposibila.
Trebuie mentionat ca in Braila nu exista retele de taxi formate din autoturisme Cielo sau Tico.
Pe de alta parte, in municipiile Moldovei, preturile variaza in functie de marimea oraselor. De exemplu, la Vaslui, pentru un kilometru cu taxiul se cer 4.000 lei sau chiar mai mult, iar in Suceava, 3.500 lei.
In Iasi, un kilometru se taxeaza cu 2.500-2.800 lei, in Bacau 2.000 sau 2.500 lei (cu Cielo), in Vrancea intre 2.500 lei si 5.000 lei (taxiuri „de lux”), iar in Piatra Neamt 2.000 lei (Tico) sau 2.500 lei (Cielo).
Dincolo de suisuri si coborasuri, „razboiul” preturilor de la taximetre a dezvaluit, poate pentru prima oara, adevarata fata a economiei de piata: s-au reglat conturile dintre cerere si oferta. Caci daca cerere nu e, atunci nici economie de piata nu e. Aceasta regula a ajustat mult mai rapid preturile in Ardeal decat in restul tarii.tr
r
r
Peter Leb, Mircea Doaga