Strategia nationala de privatizare pentru anul 1999, care are girul Guvernului Romaniei, face pentru prima data, dupa 1989, o abordare globala a mediului economic. Spre deosebire de programele de privatizare precedente, care aveau preponderent un continut cantitativ, in actuala strategie s-a inteles ca, privatizate sau nu, intreprinderile nu sunt viabile daca nu sunt sustinute in mediul economic de evolutia in etape a procesului de restructurare si dezvoltare sectoriala. Depasind sfera intreprinderilor aflate in patrimoniul FPS, strategia de dezvoltare si privatizare include politici sectoriale si de dezvoltare in profil teritorial, extinse asupra patrimoniului ministerelor care detin actiunile companiilor nationale rezultate din reorganizarea regiilor autonome de interes national si a portofoliului de actiuni, detinut de autoritatile administratiei publice locale.
Accentul pus pe restructurare si dezvoltare este evidentiat de faptul ca Agentia Romana de Dezvoltare este desemnata ca organ de specialitate al administratiei publice centrale pentru privatizare, care urmareste armonizarea politicilor de restructurare si privatizare elaborate de ministere, atragerea si promovarea investitiilor straine, in scopul privatizarii, derularea si finalizarea procesului de privatizare in concordanta cu strategia nationala.
Dintr-o notiune globala de restructurare, despre care toata lumea vorbeste fara sa stie prea bine ce inseamna, sunt decelate unele actiuni concrete care pot conduce la adaptarea productiei la nevoile pietei, respectiv, la necesitatile de dezvoltare regionala:
– reducerea capacitatilor de productie la nivelul volumului de productie care poate fi absorbita de piata;
– separarea activitatilor neviabile prin inchidere operationala sau conservare temporara, cu eventuala vanzare de active sau de mijloace fixe;
– concentrarea ca centre de profit ale activitatilor viabile (pentru care exista si posibilitatea obtinerii de profit) cu bugete de venituri si cheltuieli proprii;
– divizarea unor intreprinderi in mai multe societati comerciale, in cazul existentei unor activitati de productie distincte;
– fuziunea cu o alta societate comerciala de profil similar pentru cresterea sau intarirea pozitiei pe piata interna si externa (fenomen ce domina in prezent economia mondiala), paralel cu masurile de restructurare de fond, specifice.
Si cea de-a doua componenta a strategiei, privatizarea, capata o serie de nuantari absolut necesare, cum ar fi:
– societatile comerciale cu pierderi sa fie desemnate prin analize-diagnostic riguroase (si nu desemnate din avion de FMI);
– alegerea formei de privatizare sa aiba in vedere pozitia intreprinderii in cadrul strategiei sectoriale, ponderea in sector, impactul in amonte si in aval, eventual, pozitia de monopol si efectele generate in economie;
– elaborarea de planuri de restructurare pentru eliminarea pierderilor si datoriilor societatilor comerciale care sunt critice pentru un anumit sector economic – potrivit strategiei sectoriale;
– dezvoltarea unui mediu concurential, in cazurile in care acesta a fost viciat de pozitia de monopol;
– protectia proprietatii industriale in procesul de privatizare (patente, marci de fabrica, de comert-servicii);
– protectia mediului inconjurator (ex., privatizare ciment, exploatari ale lemnului, metalurgie etc.).
Transpuse la nivel de ramura, aceste orientari macroeconomice se vor regasi in programe specifice. In industrie, spre exemplu, se cere, prin lege, de asta-data, elaborarea de programe de restructurare/dezvoltare sectoriale, finantarea proiectelor de restructurare a societatilor comerciale viabile, diminuarea blocajului financiar prin adoptarea unui sistem operational de compensare in lant a obligatiilor neachitate la scadenta intre mai multi agenti economici, colaborarea cu banci, fonduri de investitii de prestigiu international in privatizare/restructurare.
Va continua descentralizarea in societati comerciale pe activitati si zone teritoriale a marilor companii nationale de utilitati (energie electrica, petrol, gaze), se va urmari privatizarea inca in acest an a circa 90% din capitalul social ramas de privatizat in sectorul industriei chimice si petrochimiei (rafinarii si combinate petrochimice, combinate de ingrasaminte, societatile mari din productia de substante anorganice, fire si fibre sintetice si artificiale).
In agricultura, se prevede finalizarea privatizarilor la unitatile de tip Agromec, Cerealcom si Comcereal, ca si privatizarea tuturor societatilor comerciale din industria alimentara. In comert, unde FPS detine inca peste 50% din actiunile aferente capitalului social, elementul de noutate il constituie preocuparea pentru normalizarea dimensiunilor societatilor comerciale prin divizare, avand drept criterii: zonele de atractie comerciala, profilul de activitate, restrictiile constructive (complexuri, depozite, grupuri de active), amplasarea in localitati, numar de active, formele de administrare (locatie, inchiriere, asociere in participatie).
Vanzarea actiunilor societatilor comerciale rezultate din divizare se va face prin negociere sau prin licitatie cu strigare, pentru pachete de 51-100% din capitalul social. Marile societati trecute nominal in strategia de privatizare vor beneficia de asistenta unor agenti de privatizare (banci si/sau fonduri de investitii).