Inevitabil influentata de prabusirea economiei romanesti, de conjunctura pietei interne si externe, de conflictul din Iugoslavia, Salrom a reusit, totusi, sa se mentina la suprafata apelor tulburi ale tranzitiei. Figurand in programul PSAL II la capitolul obiective de privatizat si considerata a fi o urgenta in acest sens de catre fostul premier Mugur Isarescu, societatea nu-si va schimba proprietarul pana in 2004.
De cand se stie, compania apartine statului. Acesta si-a exercitat dreptul de monopol asupra sarii, prin intermediul unui serviciu special din structura Ministerului Finantelor, in baza unor legi emise in 1862, 1872 si 1881. Incepand din 1881, Regia Monopolurilor Statului preia atributiile exercitate de Ministerul Finantelor, pentru ca in 1926, dreptul de exploatare a rezervelor de sare sa fie concesionate, pe o perioada de 30 de ani, Casei Autonome a Monopolurilor Regatului Romaniei. In perioada postbelica, sarea a continuat sa fie proprietate publica, fiind exploatata si administrata pana in anul 1969 de catre o directie din cadrul Ministerului Minelor. Dupa acest an, activitatea de extractie a fost gestionata de Centrala Sarii si Nemetaliferelor Bucuresti. Astazi, Societatea Nationala a Sarii Salrom, infiintata in 1997, este unicul producator national. Are un capital social de 411,1 miliarde lei si exploateaza rezerve de sare de circa 400 milioane tone. Productia este asigurata inca un secol de acum inainte. Si daca evolutia din ultimul deceniu se mentine, profiturile ar putea avea aceeasi soarta.
Reteta Salrom: profituri constante, creante zero
Anii ‘91, ‘92 au fost cei mai buni din acest punct de vedere, cu profituri brute de 5,5 milioane dolari, respectiv 3,1 milioane dolari. Apoi a inceput declinul. In 1993 profitul brut a fost de 0,7 milioane dolari, in 1994 de 0,5 milioane dolari, anul 2000 aducand o realizare de 0,4 milioane dolari. Societatea a avut pierderi, dar nu in ritmul prabusirii activitatilor economice pe care le sustine si nici in pas cu celelalte companii nationale, surse nesecate de arierate, victime si autoare ale blocajului financiar generalizat. Salrom nu primeste subventii de la buget si nici nu are datorii. Acestea din urma vor fi lichidate anul acesta, printr-o renegociere a contractului de transport cu Societatea Nationala a Cailor Ferate, ce permite Salrom sa plateasca in rate lunare o datorie de 48 de miliarde lei. Debitorii societatii, combinatele chimice de la Govora si Ocna Mures sunt pe ultima suta de metri cu plata creantelor. Cu cele 6,5 miliarde lei pe care s-au angajat sa le plateasca, isi sting datoriile.
Din productia anuala de 2,2 milioane tone, 80% ajunge pe platformele chimice de la Rm. Valcea, Ocna Mures si Borzesti. Restul de 20% (450 mii t) se imparte intre fondul pietei (consum uman si industrie alimentara) si export. Clientul extern principal este Ungaria: 200 mii tone de sare sunt cumparate anual de combinatul de la Borsodchem. Inca 80 mii tone dezgheata iarna drumurile vecinilor. Sarea de masa insa nu a prea prins. Austria, Ucraina si Belarus, concurentii Salrom, au „nivelat” pretul pietii la 52-53 dolari/t, iar oferta romaneasca a fost, pana de curand, de 70 dolari/t. Abia recent Salrom a reusit sa investeasca in salina de la Cacica de asa maniera incat costurile de productie sa coboare pana la cele ale concurentei.
Esticilor le place sarea romaneasca
Situatia actuala a combinatului de la Borsodchem da emotii furnizorului de materie prima. Noul proprietar, compania ruseasca Gazprom, nu a renuntat la contractul cu romanii, dar, spune conducerea Salrom, este posibil sa ceara un produs mai pur. Asta ar insemna o investitie de 12 milioane de dolari in retehnologizare. Finantarea este posibila, dar problema este ca pentru a-si recupera banii, Salrom ar trebui sa incheie cu Gazprom un contract pe opt ani de zile, lucru destul de putin probabil.
Piata sarbeasca a apartinut si ea Salrom. Compania romaneasca a fost principalul furnizor de materie prima pentru combinatul de la Pancevo, cca 100 mii de tone anual. Embargoul, si mai apoi bombardarea combinatului, au pus capat colaborarii, ramanand in picioare doar contractele de livrare a sarii pentru drumuri (40 mii t/an) si a celei alimentare (30 mii t/an). Bulgaria cumpara si ea 30 mii t/an. Vecinii estici raman, deocamdata, clientii de baza ai Salrom.