În această vară, soţii Bălănescu şi-au văzut visul cu ochii: un băieţel sănătos, aşteptat timp de şase ani. „Ne gândeam de mult la fertilizarea in vitro, dar nu ne permiteam toate costurile, care ajungeau la 4.000 de euro. Ne-am depus dosarul în programul naţional şi în câteva luni am fost acceptaţi, plătind circa 1.000 de euro“, spun proaspeţii părinţi. Aceeaşi poveste au  toate cele 200 de cupluri care au beneficiat timp de doi ani, cu succes, de acest program, în care statul acoperea parţial costul unei singure proceduri de fertilizare in vitro şi embriotransfer, în jur de 1.500 de euro. Cheltuielile beneficiarilor se ridicau astfel la cel mult 1.000 de euro, pentru analizele premergătoare fertilizării şi ecografii. În lipsa decontării, odată cu întreruperea programului la începutul acestui an, cuplurile infertile trebuie să plătească între 3.000 şi 5.000 de euro pentru o astfel de procedură, care are doar 30% şanse de reuşită.

„Fabrica“ de copii
Cu alte cuvinte, până la zece salarii medii brute pe economie pentru o posibilitate. Cum era de aşteptat, numărul clienţilor a scăzut cu circa 50% în clinicile incluse în programul Ministerului Sănătăţii (MS), care  înseamnă mai mult de jumătate din piaţa de profil, estimată la şapte milioane de euro.
Antreprenorii din domeniu au încercat să devină mai accesibili pentru cupluri prin reducerea costurilor, riscând în acest fel avizul de funcţionare. În urma scandalurilor de trafic de ovule la mai multe clinici, ochii autorităţilor au fost aţintiţi spre orice posibilă abatere.  
În perioada programului naţional, România a devenit ţara cu cele mai multe clinici de fertilizare din Europa, potrivit preşedintelui Agenţiei Naţionale de Transplant, Victor Zota. A fost o efervescenţă pe piaţă, mult temperată acum de întreruperea decontărilor. Până şi jucători mari din piaţa serviciilor medicale private de sănătate, cum ar fi MedLife, Regina Maria sau Polisano, au investit atunci în această nişă. „Din punctul de vedere al necesarului, potenţial de creştere există, dar este limitat mult de capacitatea de finanţare, acoperită integral de populaţie. Multe clinici, mai ales cele noi, lucrează la capacitate minimă“, spune Laura Dracea, directoarea clinicii de profil Gynera.
Potenţialul este susţinut de statistici: 30% dintre româncele de peste 35 de ani sunt infertile, procentajul ajungând la 50% în cazul celor cu vârsta de peste 40 de ani. „Multe cupluri cu o carieră solicitantă sau care aşteaptă să îşi asigure întâi un confort financiar aleg să amâne conceperea unui copil până la vârste la care fertilitatea scade în mod natural“, spune  Laura Dracea.

Străinii îşi permit, românii nu
Cei care au pariat exclusiv pe această nişă şi au investit mai mult de 250.000 de euro, cât este media în Capitală pe astfel de unitate, au ieşit în pierdere. Clinicile mai au însă un as în mânecă. Pentru că această procedură este totuşi mult mai ieftină în România decât în străinătate, unde preţul ajunge şi la 10.000 de euro, la noi în ţară vin cupluri din Germania, Anglia sau Israel pentru tratament. Ministerul Sănătăţii a promis, încă de la începutul anului, că va debloca programul, însă, deocamdată, primeşte doar memorii de la cuplurile care doresc să beneficieze de ajutor.

Evoluţia domeniului va depinde foarte mult de capacitatea financiară a populaţiei, sistemul public nu decontează nimic în acest domeniu.

Laura Dracea, director, Gynera

1 milion de euro a cheltuit statul în cei doi ani de program naţional în care 200 de cupluri au beneficiat de procedura de fertilizare in vitro

  "Acest articol a apărut în ediţia print numărul 37 a revistei Capital din săptămâna 16 -22.09.2013"


Te-ar putea interesa și: