Săptămâna de muncă de 4 zile, model adoptat în Olanda. Ce alte țări îl mai folosesc și ce limite a observat OCDE

Persoanele cu vârste între 20 și 64 de ani din Țările de Jos muncesc, în medie, doar 32,1 ore pe săptămână la locul lor principal de muncă, cea mai redusă durată din întreaga Uniune Europeană, potrivit datelor Eurostat. În rândul țărilor membre ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), nicio națiune nu înregistrează o proporție mai mare de angajați cu normă parțială.

Tot mai mulți angajați cu normă întreagă aleg să își concentreze activitatea profesională pe patru zile, lăsând ziua de vineri liberă.

„Săptămâna de lucru de patru zile a devenit foarte, foarte obișnuită. Eu lucrez cinci zile și, uneori, sunt criticat pentru că lucrez cinci zile!”, a explicat Bert Colijn, economist la banca olandeză ING.

Evoluția modelului de muncă olandez

De-a lungul decadelor, Țările de Jos au respectat tradițional schema bărbatului ca principal susținător al familiei, până când femeile au început să intre pe piața muncii în roluri cu normă parțială, în anii 1980 și 1990. Această schimbare a generat ceea ce este cunoscut drept „modelul cu un venit și jumătate”. Adică un părinte lucrează cu normă întreagă, celălalt cu normă redusă, stimulat prin scutiri fiscale și beneficii.

În prezent, acest model a devenit obișnuit. Tații își iau tot mai des o „zi liberă” pentru a petrece timp cu copiii. Deși criticii programului redus de lucru prevăd adesea probleme economice, realitatea olandeză demonstrează contrariul.

Țările de Jos continuă să fie printre cele mai prospere țări europene, datorită productivității ridicate pe oră și unui impresionant 82% din populația activă angajată. Aceasta depășește ratele din Marea Britanie (75%), SUA (72%) și Franța (69%).

Totuși, sistemul are și limite. OCDE a remarcat că acesta poate împiedica ascensiunea femeilor, doar 27% dintre manageri fiind femei. Ceea ce reprezintă una dintre cele mai reduse proporții din țările dezvoltate.

Deficitul de personal afectează sectoare precum învățământul, lăsând școlile subdimensionate și obligând familiile să jongleze între muncă și îngrijirea copiilor. Țara s-ar putea „împiedica singură prin reducerea numărului de ore lucrate”, a avertizat Colijn.

El a adăugat: „nu aș vrea să propun o societate distopică în care toată lumea lucrează mai mult decât coreenii, doar pentru că asta crește PIB-ul”, citează Daily Mail.

Experiențe internaționale cu săptămâna de patru zile

Belgia a fost prima țară europeană care a adoptat legislația pentru săptămâna de lucru de patru zile. În februarie 2022, angajații belgieni au obținut dreptul de a lucra patru zile pe săptămână fără reduceri salariale. Legea a intrat în vigoare la 21 noiembrie 2023 și oferă flexibilitatea de a alege între patru și cinci zile de muncă.

Prim-ministrul Alexander de Croo speră că măsura va flexibiliza piața muncii și va facilita echilibrul între viața profesională și cea personală.

Islanda a fost un promotor timpuriu al săptămânii de patru zile. Țara a implementat între 2015 și 2019 un amplu proiect pilot care a implicat 2.500 de angajați din sectorul public. Programul a redus timpul de lucru de la 40 la 35 de ore pe săptămână, fără diminuarea salariilor, și a generat creșteri în productivitate, satisfacție profesională și bunăstare.

Ulterior, 86% din forța de muncă islandeză a adoptat programul sau a obținut dreptul de a-l solicita, transformând Islanda într-un model de reformă durabilă a timpului de muncă.