Oligarhia, puterea celor puțini, poate fi o formă a democrației. O formă, însă, degenerată.  Pentru că, în numele Democrației, pervertirea puterii democratice se face atât de ușor, încât sistemul de guvernământ devine pură demagogie, un simplu paravan al corupției, degradării și stricăciunii. 

În momentul în care poporul este înlăturat de lângă instituțiile puterii, acestea, singure, își încep pervertirea, denaturarea, degradarea și, nu în ultimul rand, încep să muște mâna care le hrănește.

Când vorbim însă despre Democrație autentică, vorbim despre co-decizie

Într-un sistem democratic Guvernarea are obligația să informeze, să ceară feedback, să se consulte cu Societatea în toate problemele care țin de interesul național.

Este la fel cum Managementul unei companii serioase, în ședințele în care își stabilește Strategia, îi adună pe angajați sau pe reprezentanții lor și le prezintă direcțiile strategice ale business-ului, planul de investiții, bugetul de cheltuieli, politicile de inovare și așa mai departe. 

Mai mult, pentru companiile listate la bursă, transparența totală față de acționari în ceea ce privește strategia de dezvoltare, situațiile financiare, inclusiv veniturile CEO-ului, reprezintă o obligație legală. 

Iar în momentul în care decizi să fii netransparent, în momentul în care strategia ta eșuează contrar așteptărilor acționarilor, atunci încrederea investitorilor se prăbușește, iar valoarea companiei scade dramatic…. 

Se pot încărca cu ușurință în online informări despre “Business Case-ul“ propus de decidentii politici în ceea ce privește bugetul, banii colectați de la cetățeni, astfel încât mecanismele democratice în materie de transparenta, cu posibilitate de feedback, să fie implementate.

Unul dintre domeniile unde avem situația asta este Sănătatea și interminabila ei reformă.

Criza medicală pe care o traversăm astăzi vă fi, cel mai probabil, dublată de una economică. Cum bugetul Fondului de Sănătate este finanțat în proporție de peste 90% din banii noștri, în perspectiva neagră a șomajului ridicat, focusul spre finanțarea sistemului trebuie să fie o temă zilnică de dezbatere. 

Deși Fondul National de Sănătate gestionează peste 7 Miliarde de EUR, noi nu vedem transformări majore în infrastructura spitalicească. Ba mai mult, chiar în locul pentru care am plătit de ani de zile 10% din salariul nostru, cu scopul de a ne simți în siguranță și de a beneficia de echipamente medicale moderne, soluții de tratament de ultimă generație, tocmai în asemenea loc riscul de sănătate este uneori atât de mare încât poate fi ultimul tău drum (mă rog, penultimul).

În plus, de multe ori vedem că singura sursă de ajutor în boli grave este cea venita din donații. O situație de un absurd inimaginabil.

Iată care este mai exact sursele de venituri ale Fondului Național de Sănătate:

  1. Veniturile totale sunt aproximativ 7,65 miliarde EURO
  2. Fondul colectează veniturile din 3 surse:

2.1 CASS (salariați+alte categorii de asigurați), contribuie aprox 90%, 6,8 miliarde EURO

2.2 Taxa ClawBack aplicata PRODUCĂTORILOR de medicamente, inclusiv producătorilor LOCALI, contribuie cu 7%

2.3 Angajatorii: restul.

Doar că Fondul de Sănătate funcționează pe deficit, este pe MINUS. Adică, cheltuim mai mult decât încasam. Mai exact avem un MINUS de aprox 0,77 MILIARDE EURO, minus care a trebuit acoperit din alte “buzunare”, ale altor Ministere.

Ce categorii principale de cheltuieli au crescut așa de mult încât să fim pe deficit cu sănătatea?

  1. Salariile personalului medical cu aprox 20% fata de 2018. 
  2. Banii virați de noi via GUVERN pe medicamente, fiecare am scos din buzunar anul trecut cu 25% mai mulți bani pe medicamente, ceea ce este extrem de mult. 

Plătim mai mult pentru că au dispărut medicamentele ieftine, produse local, în defavoarea importurilor. În urma introducerii taxei ClawBack, producătorii romani de medicamente cu preturi mici au renunțat să le mai producă pentru că marja de profit era oricum foarte mica, iar cu noua taxa, a dispărut orice rațiune economica de a continua producția. 

Nu sunt pentru abolirea taxelor aplicate producătorilor. Puneți taxe pe ce doriți, atâta timp cât au eficienta. Dar să puneți o taxa celor care contribuie financiar la Fond cu 7%, cu un impact negativ pentru ceilalți 90% din plătitori, mi se pare, scuzați-mă, stupid. Taxați diferențiat, taxați cum doriți, astfel încât cei 90% din plătitori să aibă la dispoziție cele mai ieftine medicamente.

Concluzii:

  1. administrarea banilor ROMÂNILOR în sănătate NU este una eficientă, nici transparentă, iar deciziile nu reflectă o consultare a celor care plătesc și trebuie să beneficieze. De aceea, este necesar că o entitate TERTĂ, numită independent, cu oameni din farma și din business, să facă un audit și să ne prezinte nouă, “acționarilor” Fondului de Santate, ce doriți să faceți cu banii. Orice decizie cu impact major pe care o luați trebuie să fie VALIDATA de cei care plătesc 7 MILIARDE EURO anual și nu văd nici un rezultat major concret în beneficiul pe care îl așteaptă!
  2. Deciziile cu impact major trebuie luate numai după o consultare a cetățenilor, a celor care plătesc.

(Nu poți să crești costurile salariale și să lași bugetul pe minus, fară să comunici clar logica deciziei, care vor fi acele surse de venit suplimentare pentru acoperirea deficitului? De ce este necesar că banii din alte zone, poate transport, poate educație, să fie “mutați” la sănătate? Care este beneficiul pentru pacienți? Care sunt costurile operaționale ale unei stații de salvare? Pot fi ele eficientizate? Un exemplu…

  1. Aducând, pe lângă decidentul politic, un alt decident independent, doar așa putem să avem o pârghie de control, un double-check 100% transparent, un mod sănătos de informare și de corectitudine a deciziilor financiare în materie de sănătate.