Alegeri prezidențiale de maximă importanță pentru viitorul economic al României
România se află pe punctul de a face o alegere crucială în cadrul alegerilor prezidențiale din 18 mai, iar viitorul economic al țării depinde în mare măsură de rezultatul acestui scrutin.
Conform specialistului în domeniul fiscal Adrian Benţa, temerile legate de politica economică a principalilor candidați au început să pună presiune asupra încrederii investitorilor străini, iar acest lucru se reflectă deja în fluctuațiile economiei, notează news.ro.
Riscurile unei țări conduse de George Simion
Benţa subliniază că, în special, o eventuală victorie a lui George Simion ar putea deschide drumul unui guvern care ar implementa măsuri economice radicale, care ar putea afecta grav climatul investițional din România.
Planurile economice promovate de Simion și Călin Georgescu sunt privite cu îngrijorare, în principal din cauza ideii de naționalizare mascată a companiilor.
Măsura controversată a acționariatului majoritar românesc
Măsura care ar obliga ca cel puțin 50% din acțiunile fiecărei companii din România să fie deținute de stat sau de cetățeni români este văzută de investitorii străini ca o barieră în calea controlului privat asupra afacerilor. Aceasta ar putea descuraja investitorii externi și ar pune România într-o poziție economică mult mai fragilă.
”O mare parte din investitori sunt îngrijoraţi de potenţialul preşedinte al ţării, domnul Simion, care ar implementa un guvern Georgescu. Iar dacă mergem să ne uităm un pic pe programele economice ale domnului Georgescu, sunt câteva elemente foarte, foarte îngrijorătoare.
Iar unele sunt foarte fanteziste. Iar principalul element îngrijorător pentru un investitor străin porneşte de la ideea ca fie statul român să deţină minimum 50% dintr-o companie, fie un cetăţean român să deţină minimum 50% dintr-o societate.
Aceşti investitori străini iau în considerare că, de fapt, aici discutăm de o naţionalizare mascată. Iar dacă mă întrebaţi pe mine, ca economist, este o eroare fatală, în sensul că statul român nu este în stare să administreze ca lumea propriile societăţi.
Exemplul este şantierul de la Mangalia, unde statul român a preluat 51% din acţiuni şi de la 2.000 de salariaţi mai sunt câteva sute şi au intrat în insolvenţă şi în faliment.
În general, o firmă străină care vrea să deţină controlul nu acceptă titluri de proprietate, să n-aibă acolo dreptul de vot sau chiar 100% din părţile sociale. Deci, probabil, unii dintre aceşti investitori îşi retrag capitalurile şi economia va suferi în perioada următoare. Aş face însă, totuşi, o observaţie: deprecierea leului nu este strict de două zile.
De ani întregi economiştii spun că leul a fost cam supraapreciat. Banca Naţională l-a apărat. Ideea este că acum s-ar fi cheltuit prea multă valută pentru menţinerea cursului”, spune acesta.
Presiunea asupra leului și riscurile externe
De asemenea, Benţa atrage atenția asupra faptului că, deși în prezent leul se află sub presiunea unei deprecieri, această tendință nu este una punctuală.
Pe termen lung, fluctuațiile leului sunt un semn al unei economii care trebuie să se adapteze provocărilor globale, iar măsurile financiare aduse de Banca Națională a României nu pot opri acest trend pentru mult timp.
Riscurile externe, cum ar fi tăierea fondurilor europene în cazul unor politici economice neconforme cu directivele Uniunii Europene, reprezintă un alt factor care ar putea pune România într-o situație economică dificilă.
”În general, nu trebuie să pariezi împotriva cursului pieţei. S-a încercat ceva, dar nu trebuie să cheltuim atâta valută din rezerva ţării pentru a păstra o monedă care oricum se depreciază. Pentru că, de fapt, o monedă solidă avantajează importatorii, o monedă mai slabă dezavantajează importatorii. Ori, fiecare dintre modelele de business trebuie să protejeze, până la urmă, întreaga populaţie, adică să protejeze cetăţeanul. Şi atunci nu este normal ca Banca Naţională se cheltuie mai mult decât este necesar pentru a proteja moneda, mai ales când ăsta este trendul generat de economie”, continuă acesta.
Speranța unei viziuni economice moderate
În cazul în care alegerea cade asupra unui candidat cu o viziune economică mai moderată, cum ar fi Nicușor Dan, există speranța că România va rămâne pe o cale de dezvoltare sustenabilă, având politici economice mai sănătoase și mai orientate spre atragerea de investiții.
Potrivit lui Benţa, o guvernare sub conducerea unui astfel de președinte ar putea aduce o stabilitate mai mare și o direcție mai clară pentru economia românească.
”Problema pe care o avem cu toţii este cu cine votăm. Până la urmă, ne întoarcem la Caragiale: eu cu cine votez? Votez cu domnul Nicuşor Dan sau cu domnul Simion? Fiecare dintre ei sunt pe drumuri total opuse şi, din punctul meu de vedere, probabil că niciunul dintre dumnealor nu trebuia să ajungă într-o finală prezidenţială.
Dar asta este părerea mea! Părerea cetăţenilor – şi poporul are întotdeauna dreptate – a fost alta. Ei bine, cu siguranţă, dacă preşedinte va fi domnul Nicuşor Dan, probabil va propune un prim-ministru din zona aceasta de dreapta, uşor dreapta, dreapta moderată. Probabil îşi va ţine cuvântul şi-l va propune pe domnul Bolojan, care, iată că, totuşi, s-a descurcat destul de bine în funcţia de preşedinte interimar.
Aş spune că mult mai bine decât preşedintele anterior pentru o anumită perioadă de timp. Şi probabil vor pune un guvern care să fie un pic mai ridicat la minte, să ia nişte măsuri mai bune în dreptul activităţilor economice, să nu mai angajeze atâtea pomeni electorale”, continuă el.
Scenariul în care Simion iese președinte
Însă, scenariul în care George Simion devine președinte și pune în aplicare promisiunile sale economice ar putea aduce un dezastru pentru România.
Naționalizarea companiilor și izolarea economiei românești de piețele externe ar putea reduce drastic PIB-ul țării, lăsând milioane de români fără locuri de muncă și impunând creșteri semnificative ale taxelor.
În acest context, România ar putea deveni din nou un paria economic pe plan european, într-un scenariu izolaționist care ar pune în pericol viitorul economic al țării.
”Însă dacă următorul preşedinte al României va fi domnul George Simion, atunci viziunea mea este că suntem la două capete. Capătul A, capătul B.
Capătul A este ca domnul Simion să nu-şi pună în aplicare planurile pe care le-a prezentat public, fiind doar o măsură de a aduce voturi, şi să fie un pic mai realist: „Da, domnule, v-am speriat, dar acum ştiţi că şi eu vreau în UE, şi eu vreau în NATO!“, că aşa am spus dumnealui, „Vreau să fie mai multă dreptate pentru România“. Poate chiar are dreptate pe tema asta.
Sau B: va aplica programul economic al domnului Călin Georgescu, care este o fantasmagorie! Nu va duce decât la eliminarea societăţilor străine, adică vor fi câteva sute de mii de şomeri, vor dispărea zeci de miliarde de euro din PIB-ul nostru şi vom fi, cum se spune, paria Europei. Vom fi din nou izolaţi! Că asta s-a vrut, izolaţionism.
Dar să sperăm că poporul va decide cu înţelepciune, cum a decis de fiecare dată.
Apropo, sunt cel puţin trei cazuri când un candidat care a avut 40% a pierdut finala în faţa celui care luase 20% la primul tur. Prin urmare, poporul are întotdeauna dreptate. Şi eu sper ca să se păstreze, totuşi, această linie de valori europene”, continuă el.
O decizie cu impact major asupra fondurilor europene și dezvoltării
Deși România beneficiază în prezent de fonduri europene care au contribuit la dezvoltarea infrastructurii și a unor sectoare economice cheie, viitorul său economic depinde mult de direcția politică pe care o va alege.
Fie că alegerea va cădea pe un președinte care susține integrarea continuă în Uniunea Europeană, fie pe unul care propune un viraj spre o politică externă mai izolată, efectele asupra economiei vor fi considerabile.
