Chiar și astăzi se discută că era mai bine înainte, că statul dădea locuri de muncă și apartamente. Totuși, atmosfera cenușie, apăsătoare, devenea insuportabilă pentru cei care cunoșteau stilul de viață din lumea liberă. Autoritățile se plângeau de o îmbătrânire a populației și după ce a fost interzis avortul. Care să fie explicațiile pentru acest fenomen? Una dintre ele era că locuitorii țării doreau să plece peste granițe și reușeau să profite de orice ocazie legală. Numai în anul 1975 au plecat 2.393 de tineri cu vârsta sub 18 ani. Era echivalentul unei comune sau a două licee.

Fenomenul plecărilor a început să ia amploare din 1977, atunci când au ieșit din țară 4.090 de tineri. S-a ajuns în 1989 la 10.593 de suflete, adică mai mult decât avea orașul Panciu la recensământul din 1992. Nici cei cu vârstele între 18 și 25 de ani nu mai erau interesați de experimentul comunist și de strălucirea Epocii de aur. Ce să vadă în România socialistă? Cozi la mâncare, ger și laudele unui dictator ce executa ordinele de peste hotare? Cei ce puteau să fie studenți, militari sau muncitori plini de energie pentru îndeplinirea visului comunist preferau să înfrunte aparatul birocratic și temuta poliție politică pentru a face rost de actele necesare mutării în lumea capitalistă.

Dacă în 1975 au reușit să plece 2.175 de persoane, în 1989 erau sătui de experimentul socialist 6.623 de cetățeni ai R.S.R. Au fost acceptate pentru plecare dosarele a 41.363 de solicitanți în ultimul an al dictaturii și nici măcar plata datoriei externe nu i-a făcut să se răzgândească. Era o populație aproape egală cu cea a unor orașe precum Câmpulung sau Făgăraș la nivelul anului 1992. Alimentația rațională și gerul din case i-a convins că birocrația comunistă nu poate să asigure fericirea maselor populare.

Cum Nicolae Ceaușescu a făcut totul pentru atingerea unor obiective ideologice și situația economică era pur catastrofală în decembrie 1989, chiar dacă țara nu mai avea datorii externe. Zisul paradis terestru a fost părăsit în 1990 de 25.298 de tineri dornici să se bucure de libertate și de rodul muncii fizice sau intelectuale.

Oare cine mai dorea muncă forțată la tăiat de coceni cu secera ca-n perioada fanariotă? Se adăugau 13.570 de persoane cu vârstele cuprinse în intervalul 18 – 25 de ani. Grav era că se producea și o hemoragie de femei și numai în 1989 au părăsit țara 20.979 de persoane de sex feminin. S-a produs o creștere permanentă începând din 1976, an în care au trecut frontiera numai 5.107 femei. Tabelul statistic studiat nu precizează și ce vârste aveau. Este absolut normal ca astăzi să fie un regres demografic accelerat pe meleagurile românești, mai ales că au existat și plecări ilegale, mulți îndrăzneți fiind omorâți în zona de frontieră cu Iugoslavia.

Umbra dictaturii socialiste a rămas până astăzi și oamenii sunt în continuare captivi sub dominația unor instituții care au fost concepute numai și numai pentru a exercita o supunere absolută.