Pe 15 februarie 2002 se implinesc fix doi ani de zile de la lansarea negocierilor de aderare la UE. Data unilateral asumata de Guvern pentru aderarea la Uniunea Europeana, respectiv momentul dobandirii calitatii de membru, este 1 ianuarie 2007. In cincinalul ramas la dispozitia autoritatilor de la Bucuresti, cele 31 de capitole de negociere ale aquis-ului comunitar trebuie date gata, cu un real folos pentru partea romana.
Deocamdata, statisticile ne plaseaza, ca mai intotdeauna, in coada esalonului tarilor candidate. In afara Romaniei, pe pista de concurs mai alearga Polonia, Ungaria, Republica Ceha, Estonia, Slovenia, Cipru, Lituania, Letonia, Slovacia, Bulgaria si Malta. Toate, dar absolut toate, au timpi cu mult mai buni. Ungaria si Cipru au punctat cu succes 23 de capitole de negociere. Republica Ceha si Slovenia se pot lauda cu 22 de capitole de negociere inchise, iar Estonia si Slovacia cu cate 20. Polonia si Malta sunt la egalitate, cu cate 19. Bulgarii vin din urma cu 13, in timp ce Romania gafaie din greu cu doar 9 capitole inchise.
Dar ce cuprind aceste capitole de negociere si de ce li se acorda o asemenea importanta?
Schimbarea legilor, tristetea guvernantilor
Negocierile au ca scop final aderarea la UE, respectiv dobandirea statutului de membru, cu toate drepturile si obligatiile ce decurg din acesta. Aderarea presupune adoptarea si aplicarea aquis-ului comunitar (legislatia comunitara, ansamblul politicilor si institutiilor in vederea aplicarii, respectarii si dezvoltarii acestei legislatii). Principiul fundamental al aderarii este ca cea mai mare parte a aquis-ului nu este negociabila, el trebuind sa fie preluat ca atare de statul candidat. Totusi un mic spatiu de manevra (negociere) exista, dar numai in cazul aspectelor concrete dificile. Un exemplu poate fi situatia Poloniei in domeniul politicii agricole.
Tehnic, procedura este urmatoarea: o data ce un stat este acceptat la masa tratativelor, Consiliul European stabileste, de comun acord cu acesta, ordinea negocierii diferitelor capitole. Pentru fiecare capitol de negociere candidatul isi pregateste pozitia sub forma unui „document de pozitie”. Procesul este precedat de o examinare analitica bilaterala (screening) a aquis-ului. Se urmareste astfel identificarea domeniilor in care statul respectiv ar putea avea dificultati reale in aplicarea aquis-ului comunitar. UE raspunde „documentului de pozitie” prin propria-i pozitie de negociere, „pozitia comuna”. Concesiile ce pot fi acordate statului candidat sunt perioadele de tranzitie si adaptarile speciale ale aquis-ului. Perioadele de tranzitie pot dura de la unu la zece ani. Momentul zero este cel al aderarii. Adaptarile speciale ale aquis-ului sunt agreate in cazuri foarte precise. Candidatul trebuie sa convinga ca o anumita parte a aquis-ului nu este suficient de evoluata comparativ cu legislatia din statul respectiv sau ca intra in contradictie cu realitati obiective ce tin de identitatea nationala. Concesiile si derogarile sunt insa pe duca. Inca din iulie 1997, Comisia Europeana
si-a exprimat intentia de limitare a intinderii duratei perioadelor de tranzitie si de excludere a derogarilor.
Romanii deja au ridicat doua degete pentru acordarea perioadelor de tranzitie. Este vorba de solicitarea amanarii, cu cativa ani, a aplicarii regulilor comunitare la accizele pentru uleiuri minerale, tigari si bauturi alcoolice. Acelasi tratament este cerut si in cazul cotei de TVA aplicata unitatilor de cercetare si celor care comercializeaza mancarea preparata in sistemul turismului romanesc. Autoritatile de la Bucuresti isi motiveaza cererea prin necesitatea evitarii exploziei preturilor, precum si a protejarii cercetarii si turismului. Raspunsul functionarilor de la Bruxelles, deocamdata necunoscut, ar putea atrage dupa sine si alte solicitari pentru indulcirea perioadei dure prin care romanii trebuie sa treaca in drum spre UE.    

Capitolele de negociere cu UE Si stadiul lor

· Libera circulatie a marfurilor – nenegociat
· Libera circulatie a persoanelor – nenegociat
· Libera circulatie a serviciilor – nenegociat
· Libera circulatie a capitalurilor – nenegociat
· Dreptul societatilor comerciale – inchis
· Politica de concurenta – deschis
· Agricultura – nenegociat
· Pescuitul – inchis
· Politica in domeniul transporturilor – nenegociat
· Impozitarea – deschis
· Uniunea economica si monetara – nenegociat
· Statistica – inchis
· Politica sociala si de ocupare a fortei de munca – deschis
· Energie – nenegociat
· Politica industriala – nenegociat
· Intreprinderile mici si mijlocii – inchis
· Stiinta si cercetare – inchis
· Invatamant si formare profesionala – inchis
· Telecomunicatii si tehnologia informatiei – deschis
· Cultura si audio-vizual – deschis
· Politica regionala si coordonarea instrumentelor structurale – nenegociat
· Mediul inconjurator – nenegociat
· Protectia consumatorului si sanatatea publica – inchis
· Cooperarea in domeniul justitiei si afacerilor interne – nenegociat
· Uniunea vamala – deschis
· Relatiile economice internationale – inchis
· Politica externa si securitatea comuna – inchis
· Controlul financiar – nenegociat
· Prevederi financiare si bugetare – nenegociat
· Participarea la institutiile UE – nenegociat
· Altele – nenegociat

Sursa: European Integration Bulletin for CEE, dec 2001

Aderarea de la A la Z
Deschiderea negocierilor de aderare
Statul respectiv depune la Presedintia Consiliului UE o cerere de aderare. Consiliul decide daca ii confera sau nu statutul de candidat. Nu este un proces automat. Din momentul acceptarii candidaturii, statul primeste asistenta din partea UE pentru a se pregati de aderare si este monitorizat permanent pentru a se vedea in ce masura indeplineste criteriile aderarii. Pe baza rapoartelor anuale de tara intocmite de Comisia Europeana, Consiliul European decide deschiderea negocierilor de aderare.
Criteriile obligatorii inaintea deschiderii negocierilor de aderare
Singurul criteriu pe care candidatul la aderare trebuie sa-l indeplineasca inaintea deschiderii negocierilor este cel politic (institutii democratice stabile, respectarea drepturilor omului, protejarea drepturilor minoritatilor). Criteriile economice (economie de piata functionala, capabila sa faca fata concurentei din UE), legislative (punerea in aplicare a aquis-ului comunitar in momentul aderarii) si administrative (capacitatea asumarii obligatiilor de stat membru al UE) trebuie indeplinite in momentul aderarii.
Capitole de negociere
Din ratiuni metodologice, aquis-ul comunitar este impartit in 31 de capitole de negociere. Pentru fiecare dintre acestea, statul candidat isi pregateste pozitia de negociere sub forma unui document de pozitie. UE raspunde acestui document prin propria-i pozitie de negociere – „pozitia comuna”. Aceasta trebuie sa fie adoptata in unanimitate de statele membre ale UE.
Negocierea
Institutiile UE implicate in procesul negocierii sunt Consiliul Uniunii, format din ministrii de resort reprezentand fiecare din statele membre si Comisia Europeana. Negocierile oficiale se desfasoara in cadrul unei Conferinte de negociere, la care participa negociatorul tarii candidate si Consiliul UE. Partile isi prezinta pozitiile de negociere asupra cate unui capitol al aquis-ului. Daca pozitiile de negociere coincid, capitolul respectiv se inchide provizoriu. Daca nu, chestiunea ramane in discutie pana la gasirea unei solutii. Concesiile solicitate de statele candidate nu pot fi acceptate decat cu acordul unanim al tarilor membre ale UE. Negocierile de aderare se inchid cand partile sunt de acord asupra tuturor capitolelor.r